Arhivă pentru Octombrie, 2009

De ce facem sex?

Posted: 28 Octombrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , ,

De ce nu? Ca rau nu face. Dimpotriva. Si ce daca e tabu? Toti facem. Mai mult sau mai putin. Tuturor ne place, puteti sa ma contraziceti dar nu aveti credibilitate.

Pai in primul rand facem sex de placere, pentru ca avem un creier complex si asta ne deosebeste de animale. Ar fi cel putin ciudat sa facem sex doar in anumite perioade si cu un anumit scop, acela de a ne inmulti.

In al doilea rand facem sex pentru ca ne dorim. Ne nastem cu aceste instincte sexuale si o data cu trecerea timpului devenim din ce in ce mai curiosi sa vedem catre ce ne indreapta aceste porniri. Pentru ca gasim o persoana de sex opus (sau de acelasi sex, ca doar suntem in secolul XXI) si ne lasam purtati de atractie, de sentimente si ajungem inevitabil la acel moment.

Pana la urma, inca din momentul cand ajungem la stadiul de dezvoltare propice, suntem constant interesati si practicanti de sex.

In al treilea rand, s-au schimbat multe in lumea in care traim noi acum si suntem liberi sa facem ceea ce simtim. Nu mai trebuie sa vedem sexul ca pe o rusine, desi sa fim seriosi nici bunicii nostri nu se prea sfiau sa se „tavaleasca” prin fan. Oricum erau alte vremuri, iar sexul chiar nu era era privit cu ochi buni. De vorbit nici nu incapea discutie. Ar trebui sa ne simtim privilegiati pentru ca parintii nostri au fost mai dezghetati un pic (bine, unii) si am mai aflat si noi una, alta. Si bineinteles pe langa parinti mai avem media, internetul, etc. ca si surse de informare.67

Nu-i nimic rau, zic eu, sa fim cat mai informati, chiar si in materie de sex. Pentru ca nu mai stingem demult lumina (bine, nici nu stam cu neonul aprins) si nici nu ne mai bagam sub patura sfiosi. Sexul a devenit mult mai personal si mult mai interesant, ma gandesc.

In al patrulea rand, in opinia mea sexul e o parte a personalitatii noastre. Ne defineste intr-un fel ca oameni. Da stiu, suna un pic ciudat, dar e un fel de proces de autocunoastere. Ca doar tu il faci, tu simti, tu alegi ce iti place si ce nu. Mai personal de atat…

Si nu in ultimul rand, un motiv care mie imi place foarte mult, sentimentul ala ca faci ceva oarecum interzis. Creste adrenalina. Devine mai palpitant. Va dati seama cat de palpitant era inainte. Pentru ca oricat de mediatizat ar fi, oricat de explicite are fi unele discutii, oricat de dezbatut ar fi, in dormitor ramane totusi intim, inca spectaculos.

Oricum trebuie sa recunoastem efectele benefice pe care le are sexul. Esti mai fericit, mai optimist, face bine la sanatate, la psihic. Plus ca, in opinia mea, iti schimba perceptia fata de multe lucruri. Pentru ca fiind deschis fata de sex devii mai permisiv, mai liber in gandire, nu lasi frustrarile sa iti schimbe viziunea. Asa ca fa-l bine, des si cu cap.

Vorba aia „Make love, not war!”

Anunțuri

Sunt un om simplu. Printre alte cateva miliarde. Un procent insignifiant dintre acestia stiu ca exist. Si printre atatea destine, il am si eu pe al meu.

Procentul acela insignifiant se poate mari considerabil, pentru ca avem cu totii o scanteie ce ne poate schimba destinul. Si poate am avut cateva sanse, sau nici una. Poate voi mai avea, poate nu…

Cert e ca toata viata asta hoinarim dupa ceva afirmare, dupa succes, bani, dragoste si uneori cand se iveste sansa ne este frica sa ne-o asumam. Sigur ti s-a intamplat. Sa ai o sansa si sa o ratezi. Sa-ti fie frica sa iti indeplinesti un vis. Eu stiu ca mi s-a intamplat. Ca mi-a fost frica, ca n-am fost in stare sa lupt pentru ceva ce imi doream, ca am dat inapoi. Si nu dragoste am ratat. Si ma gandesc ca poate nu mai primesc o a doua sansa.

Oricum multi ne ducem viata in anonimat, multi avem destine banale. Insa, uneori simti ca poti face mai mult. Cred cu tarie ca daca iti traiesti viata dupa propriile reguli, fara regrete, poti spune ca esti fericit. Daca ai trait intens, daca ai ras, daca ai plans, daca ai iubit, daca ti-ai satisfacut cine stie ce excentricitati, daca viata ti s-a desfasurat tumultuos inainte, poti spune ca nu ai trait degeaba.

De asta ma gandesc ca nu trebuie mult pentru a accepta o provocare. Putin curaj, pe care toti il avem. Sa nu te temi sa faci ceva nebunesc. Poate alta data nu se mai iveste ocazia. Si oricum cine poate sa te judece. Daca altii nu isi asuma unele nebunii nu iseamna ca  e o regula. Nu inseamna ca tu nu poti fi liber sa faci ce vrei.

Pentru ca asta il defineste pe om, cum am spus si la inceput, scanteia. Pentru ca avem un discernamant, pentru ca avem un creier dezvoltat, pentru ca avem un suflet cald, pentru ca avem constiinta. Pentru ca toate astea ne ajuta sa alegem. Ingradirea pornirilor noastre se poate transforma in frustrare.

Adica ma gandesc ca aproape toti avem de urmat o cale. Copilaria cu ale ei, apoi maturitatea, familia, copii, grijile casnice, serviciul, apoi batranetea, alte griji, alte simptome. Insa putem trai aceste etape si altfel. Putem sa ne deosebim, sa inovam. Nu trebuie sa cadem in aceeasi rutina.

Suntem stapanii propriilor destine. Mie asta imi place sa cred. Ca viata mea este ca o harta, iar traseul de urmat il aleg eu. Pot sa intampin dificultati dar sa merg in continuare, sau pot sa aleg o cale ocolitoare. Pot sa aleg un traseu care nu imi este favorabil, sa ratez unele cai  care m-ar fi facut fericita, insa iar este decizia mea. Sunt propriul meu ghid, stiu ca viata nu este un palc de padure, ci o intreaga jungla. Insa pot sa merg oriunde vreau, sa ma indrept in orice directie.

Pentru ca asta e toata lumea asta, un labirint complicat de destine. Ne influentam unii pe altii, fie prin simplul fapt ca ne cunoastem, fie prin anumite actiuni, sau prin anumite decizii dar iarasi e decizia noastra pe cine lasam sau nu sa ne schimbe traseul.

E complicat, e greu de patruns in sinea noastra si vad acum. Pentru ca ceea ce doream a fi o introspectiva s-a transormat in generalizare. Pentru ca uneori nu avem curajul sa ne autoanalizam. Poate pentru ca ne e frica sa nu descoperim contrariul celor spuse mai sus…viata_detaliu

prejudecataTu care arati cu degetul, care nu ai alta preocupare decat de a pune etichete, fa-ti o introspectiva, sa vedem cat esti de bun. Aseaza-te si tu sub lupa asta necrutatoare a prejudecatilor si vezi ce simti, vezi cum ti se pare si poate data viitoare cand o sa alegi sa judeci te vei gandi mai bine.

Pentru ca daca eu aleg sa fac un lucru inseamna ca ma face fericita, pentru ca nimeni nu-mi poate spune ce sa fac si ce nu, ce sa simt si ce nu, cum sau cat. Si sunt satula de ipocrizia asta generala, de asa-zisele „reguli”, ce e bine sau nu sa faci. Atat timp cat deciziile mele nu afecteaza pe nimeni sunt libera sa fac ce imi trece prin cap. Pentru ca viata mea are un traseu bine stabilit, iar restul stau si asista la ea. As putea sa plec urechea la ce spuneti si sa schimb traseul acesta, sa-mi schimb modul de a gandi sau perspectivele dar ar insemna sa ma refuz pe mine si sa va ascult pe voi. As face si eu parte din aceasta mare turma de frustrati.

Pentru ca trebuie sa iti vezi de treburile tale, pentru ca preocupandu-te prea mult de ceea ce este in jur, uiti esentialul, pe tine. Stand tot timpul si analizand pe altii, stabilind pentru ei ce e bine si ce nu, nu te face decat sa ratezi ce se intampla cu tine. Si te asigur ca nu esti mai bun decat cel pe care il judeci, te asigur ca ai facut la fel de multe greseli ca si el .

E ciudat cum noi intre noi ne stabilim aceste bariere, cum ne punem bete in roate si cel mai important, cat ne plac clevetirile astea despre unu’ si altu’: „Ai auzit ce-a facut X?”. Si pun pariu ca X nu a facut nimic asa iesit din comun, dar exista placerea asta grotesca de a improsca cu noroi pe cel de langa tine, satisfactia asta obscena oferita de barfa.

O sa ziceti ca e un cliseu, si intr-adevar este, dar viata e scurta; preocupandu-ne tot timpul de „capra vecinului” inseamna sa ratam propria noastra persoana. Facand parte din turma asta condusa de „asa da, asa nu” nu facem decat sa ne plafonam. Pentru ca eu ca persoana ma pot dezvolta pe 1000 de planuri, sunt complexa, sunt polivalenta si poate prejudecatile astea ale voastre ma cenzureaza si ma impiedica sa-mi dezvolt personalitatea. Pentru ca toate actiunile mele trebuie sa includa acest factor „ce-o sa zica lumea”.

Si daca ceilalti nu sunt de acord cu ceea ce fac, ce sunt, ce gandesc, ce/cum iubesc, ce simt de ce ar trebui sa ma intereseze. De ce ar trebui sa fac toate aceste lucruri dupa regulile lor nescrise. De ce sa imi fie rusine cu mine? Pentru ca nu urmaresc tiparul tau? De ce eu sa fiu complexata de cineva ca tine, cand poate sunt de o mie de ori mai buna. Si mai ales de ce judeci fara sa stii cu cine ai de-a face, cu ce fel de om. Poate daca ai asculta mai mult ai vedea dincolo de aparente.

Traiesc cum vreau pentru ca asta ma face vie, Spun ce vreau pentru ca Dumnezeu a pus in esenta omului Cuvantul, Iubesc cum/cat/ce vreau pentru ca sufletul trebuie hranit!

Lumea mea…

Posted: 9 Octombrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , , ,

Haide intra in lumea mea. Stiu, esti curios. Curios sa vezi parerile mele, felul in care eu percep diferite lucruri, pentru ca ai uitat cum a fost. Intra in lumea mea pentru ca e atat de diferita.

Pentru ca mie imi place sa vad tot ce e mai frumos, pentru ca eu sunt optimist si nimic nu pare sa ma sperie, inca. Pentru ca eu sunt nevinovat si nu am ajuns inca sa schimb ceva in lumea asta. Nu am ajuns inca sa fac rau. Si ma chinui sa fac o lume mai frumoasa din ramasitele voastre. Pentru ca voi ati crescut si ati stricat, ati neglijat, ati uratit.

Pentru ca nu mi-ati dat sansa sa vad unele locuri, pentru ca ati rarit umbra pamantului si ati ucis viata de pe suprafata lui. Pentru ca ati stricat apele si aerul. Pentru ca eu acum trebuie sa am grija la fiecare pas de capcanele voastre. Si vad din ce in ce mai mult nisip si soarele nu e doar cald, e imens de fierbinte. Trebuie sa ma feresc…trebuie sa ma feresc de voi in primul rand, pentru ca nu va pot opri.

Distrugeti si urati pe cei asemenea voua si in calea voastra iarba, padurea, animalele, speranta. Pentru ca voi faceti cel mai mult rau, pentru ca nu va pasa decat de voi. Pentru ca eu, care ma nasc acum, ma bucur din ce in ce mai putin de ce exista in jurul meu. Pentru ca eu ma nasc in zgarie-nori fara oxigen sau in desertul arzator sau in tristetea ruinelor. Pentru ca intr-o buna zi nici imaginatia mea n-o sa mai aiba putere sa deseneze asa frumos ceea ce vad.

Pentru ca traiesc mai putin, pentru ca apuc sa vad doar in carti unele lucruri, pentru ca si cartile au devenit nefolositoare. Si la un moment dat acoperisul lumii mele se sparge intr-un loc si crapatura se extinde incet incet pana vad cu adevarat totul. Pentru ca voi creati spartura aia… si timpul.

Dar ma gandesc ca probabil o sa mor de foame sau de deshidratare, sau vreo bomba fabricata de voi imi va curma existenta, sau vreun gaz, sau virus pe care tot voi le creati. Pentru ca scopurile voastre nu mai sunt bune si ce altii au descoperit pentru a face un bine voi transformati in ce-i mai rau. Pentru ca va luptati pentru o suprematie imaginara si muriti in mizerie fara sa fi vazut vreodata frumosul din lumea asta. Pentru ca sunteti ocupati sa mergeti printre beton si sticla, printre bani si interese… lingusitori, posaci.

Ai vazut si tu candva lumea prin ochii mei, prin ochi de copil… dar ai crescut si ai uitat…child2-thumb

feature_standUpOrShutUp_01Da! Ni se refuza ceva. Si nu doar ceva, ci o multime de lucruri, o multime de oportunitati, ni se refuza parerea, ni se refuza sa fim ascultati. Nu! Parerea noastra nu conteaza! Si tu traiai in iluzia asta, stiu.

De ce am inceput asa? Pai cum, de ce? Vorba aia „uita-te-n jur”. Se trambiteaza atat de mult asa-zisa noastra putere, a tinerilor, capacitatile noastre, viitorul pe care o sa il reprezentam frumos, dar cine ne da atentie. Cui ii pasa cu adevarat  si cati tineri au un cuvant de spus in ceea ce se cheama Romania?

E o aberatie. Cati dintre noi se simt ocrotiti de entitatea asta „suprema” Statul. Cati dintre noi nu infrunta zilnic probleme, cati dintre noi nu intalnesc rezistenta si inversunare din partea celor care ar trebui sa ii ajute.

Exista profesori rigizi, indoctrinati, care in loc sa te ajute, te coboara. Si termini o scoala, o facultate si ajungi sa faci ce? Sa faci cafea, sa cari dosare si tot asa chiar daca ai 5 diplome in buzunar si ai avut rezultate extraordinare. Sunt foarte putini cei care vor sa te invete ceva, prefera sa isi pastreze locul cald si sa-ti arate cana goala de cafea.

Tineri cu pregatire intr-un anumit domeniu ajung sa faca cu totul si cu totul alte lucruri, ajung sa emigreze; si ne mai miram de ce nu mai avem doctori, ne miram de ce muncile agricole li se par mai bune decat tot ce este aici. Pentru ca ni se refuza tot aici, pentru ca trebuie sa ai noroc si norocul asta nu e pentru toti. Pentru ca ne dorim sa facem ceva util, ne dorim sa contribuim si noi cu ceva dar suntem dati la o parte, suntem neglijati si mai ales nu suntem apreciati (nu la justa valoare, ar fi prea mult) nici pe jumatate.

Asta face Romania un loc greu de trait. Sistemul politic, plin de dinozauri se duce usor in jos si ar trebui sa lasati la o parte mascarada aia cu organizatiile pentru tineret. Sunt doar papusile ventrilocilor de sus. In baza Statului am muri de foame pentru ca exista gandirea asta bolnava a neinlocuirii, a refuzului improspatarii. Pentru ca tineti acolo la ghisee sau in birouri muraturi, pentru ca asta e contructia statului nostru, de la baza la varf.

not_enough_room_for_title_by_Yahzick

Stateam sub dus…si ma gandeam doar cum apa curge peste mine ca o binefacere. Si ma mai gandeam ca  sunt eu, ca nu am nimic de ascuns…machiajul s-a dus, nu mai trebuie sa par altceva decat ceea ce sunt.

Pana la urma la asta se rezuma tot. In fiecare zi incercam sa fim altfel, altii. Nu mai conteaza pentru nimeni sa fii tu insuti. Prioritatile sunt altele si toti gravitam in jurul lor neobositi si incercand prin diverse modalitati sa…

Pentru ca am devenit un fel de robotei si incercam prin diverse modalitati sa avem un castig material, asta vroiam sa spun. Trecem peste sentimente, peste bun simt, peste multe insusiri „umane” pentru a ne indeplini obiectivul. Asa suntem invatati inca de mici, nu? Sa avem bani, sa ajungem sa ii castigam, sa fie cat mai multi, sa facem compromisuri, daca trebuie, pentru a-i obtine. Da, e un fel de antrenament, o pregatire intensiva de a trece prin viata cu un singur scop. Si existentele noastre sunt mai sarace in frumuseti, sunt mai obositoare si mai plictisitoare. E o rutina ingrozitoare sa te trezesti zilnic cu acelasi gand: un castig.

Si astfel incepem sa ii categorisim si pe cei din jurul nostru pe baza acestui tel al nostru.

Incepeam sa facem o ierarhie a oamenilor din jurul nostru, ierarhie bazata pe acelasi criteriu: banii. De cate ori nu se intampla sa fii respins de cineva pentru ca nu ai x lucru, ca nu te imbraci de la mai stiu eu ce firma sau ca nu iti permiti sa faci anumite snobisme. Este cel mai necrutator criteriu din opinia mea. Pentru ca iti interzice din start sa-ti deschizi gura sau sufletul.

La randul nostru toti am categorisit si am fost categorisiti. Ni s-a refuzat probabil iubire, intelegere. Ni s-a refuzat dreptul a fi noi insine. Si ce facem in continuare? Ne dezumanizam, da. Incercam sa parem altfel decat suntem, incercam sa devenim imaginea pe care altii vor sa o vada, incercam sa scoatem la suprafata superficialitatea si sa pastram linistea. Nu conteza „ce si cum gandesti”, conteaza ce arati, ce expui, si daca ceea ce expui convine celor care categorisesc ai un punct in plus. Cam asa merg lucrurile, nu?

Poate ca lucrurile din jurul nostru ar capata alt sens daca am avea alte prioritati. Poate am vedea ceea ce trebuie de fapt sa vedem, sa ne oprim sa ajutam pe cineva, sa vedem un curcubeu, sa mirosim o floare. Poate am avea sansa, ca indivizi, sa fim apreciati la justa valoare, sa conteze mai mult ceea ce spunem decat ceea ce afisam.

Si imi dau seama ca este  o utopie. Ca voi imi puteti da dreptate, puteti pentru moment, analiza felul in care va purtati cu cei din jurul vostru insa preocuparile si obiectivele vor ramane aceleasi. Asta nu putem schimba. Putem crede ca lucrurile stau altfel, nu ne opreste nimeni, insa stim cu certitudine ca nu e asa…