Dezumanizarea…

Posted: 5 Octombrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , , ,

not_enough_room_for_title_by_Yahzick

Stateam sub dus…si ma gandeam doar cum apa curge peste mine ca o binefacere. Si ma mai gandeam ca  sunt eu, ca nu am nimic de ascuns…machiajul s-a dus, nu mai trebuie sa par altceva decat ceea ce sunt.

Pana la urma la asta se rezuma tot. In fiecare zi incercam sa fim altfel, altii. Nu mai conteaza pentru nimeni sa fii tu insuti. Prioritatile sunt altele si toti gravitam in jurul lor neobositi si incercand prin diverse modalitati sa…

Pentru ca am devenit un fel de robotei si incercam prin diverse modalitati sa avem un castig material, asta vroiam sa spun. Trecem peste sentimente, peste bun simt, peste multe insusiri „umane” pentru a ne indeplini obiectivul. Asa suntem invatati inca de mici, nu? Sa avem bani, sa ajungem sa ii castigam, sa fie cat mai multi, sa facem compromisuri, daca trebuie, pentru a-i obtine. Da, e un fel de antrenament, o pregatire intensiva de a trece prin viata cu un singur scop. Si existentele noastre sunt mai sarace in frumuseti, sunt mai obositoare si mai plictisitoare. E o rutina ingrozitoare sa te trezesti zilnic cu acelasi gand: un castig.

Si astfel incepem sa ii categorisim si pe cei din jurul nostru pe baza acestui tel al nostru.

Incepeam sa facem o ierarhie a oamenilor din jurul nostru, ierarhie bazata pe acelasi criteriu: banii. De cate ori nu se intampla sa fii respins de cineva pentru ca nu ai x lucru, ca nu te imbraci de la mai stiu eu ce firma sau ca nu iti permiti sa faci anumite snobisme. Este cel mai necrutator criteriu din opinia mea. Pentru ca iti interzice din start sa-ti deschizi gura sau sufletul.

La randul nostru toti am categorisit si am fost categorisiti. Ni s-a refuzat probabil iubire, intelegere. Ni s-a refuzat dreptul a fi noi insine. Si ce facem in continuare? Ne dezumanizam, da. Incercam sa parem altfel decat suntem, incercam sa devenim imaginea pe care altii vor sa o vada, incercam sa scoatem la suprafata superficialitatea si sa pastram linistea. Nu conteza „ce si cum gandesti”, conteaza ce arati, ce expui, si daca ceea ce expui convine celor care categorisesc ai un punct in plus. Cam asa merg lucrurile, nu?

Poate ca lucrurile din jurul nostru ar capata alt sens daca am avea alte prioritati. Poate am vedea ceea ce trebuie de fapt sa vedem, sa ne oprim sa ajutam pe cineva, sa vedem un curcubeu, sa mirosim o floare. Poate am avea sansa, ca indivizi, sa fim apreciati la justa valoare, sa conteze mai mult ceea ce spunem decat ceea ce afisam.

Si imi dau seama ca este  o utopie. Ca voi imi puteti da dreptate, puteti pentru moment, analiza felul in care va purtati cu cei din jurul vostru insa preocuparile si obiectivele vor ramane aceleasi. Asta nu putem schimba. Putem crede ca lucrurile stau altfel, nu ne opreste nimeni, insa stim cu certitudine ca nu e asa…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s