Vin de nicaieri si pot sa merg oriunde vreau

Posted: 19 Octombrie 2009 in Soul shaker
Etichete:

Sunt un om simplu. Printre alte cateva miliarde. Un procent insignifiant dintre acestia stiu ca exist. Si printre atatea destine, il am si eu pe al meu.

Procentul acela insignifiant se poate mari considerabil, pentru ca avem cu totii o scanteie ce ne poate schimba destinul. Si poate am avut cateva sanse, sau nici una. Poate voi mai avea, poate nu…

Cert e ca toata viata asta hoinarim dupa ceva afirmare, dupa succes, bani, dragoste si uneori cand se iveste sansa ne este frica sa ne-o asumam. Sigur ti s-a intamplat. Sa ai o sansa si sa o ratezi. Sa-ti fie frica sa iti indeplinesti un vis. Eu stiu ca mi s-a intamplat. Ca mi-a fost frica, ca n-am fost in stare sa lupt pentru ceva ce imi doream, ca am dat inapoi. Si nu dragoste am ratat. Si ma gandesc ca poate nu mai primesc o a doua sansa.

Oricum multi ne ducem viata in anonimat, multi avem destine banale. Insa, uneori simti ca poti face mai mult. Cred cu tarie ca daca iti traiesti viata dupa propriile reguli, fara regrete, poti spune ca esti fericit. Daca ai trait intens, daca ai ras, daca ai plans, daca ai iubit, daca ti-ai satisfacut cine stie ce excentricitati, daca viata ti s-a desfasurat tumultuos inainte, poti spune ca nu ai trait degeaba.

De asta ma gandesc ca nu trebuie mult pentru a accepta o provocare. Putin curaj, pe care toti il avem. Sa nu te temi sa faci ceva nebunesc. Poate alta data nu se mai iveste ocazia. Si oricum cine poate sa te judece. Daca altii nu isi asuma unele nebunii nu iseamna ca  e o regula. Nu inseamna ca tu nu poti fi liber sa faci ce vrei.

Pentru ca asta il defineste pe om, cum am spus si la inceput, scanteia. Pentru ca avem un discernamant, pentru ca avem un creier dezvoltat, pentru ca avem un suflet cald, pentru ca avem constiinta. Pentru ca toate astea ne ajuta sa alegem. Ingradirea pornirilor noastre se poate transforma in frustrare.

Adica ma gandesc ca aproape toti avem de urmat o cale. Copilaria cu ale ei, apoi maturitatea, familia, copii, grijile casnice, serviciul, apoi batranetea, alte griji, alte simptome. Insa putem trai aceste etape si altfel. Putem sa ne deosebim, sa inovam. Nu trebuie sa cadem in aceeasi rutina.

Suntem stapanii propriilor destine. Mie asta imi place sa cred. Ca viata mea este ca o harta, iar traseul de urmat il aleg eu. Pot sa intampin dificultati dar sa merg in continuare, sau pot sa aleg o cale ocolitoare. Pot sa aleg un traseu care nu imi este favorabil, sa ratez unele cai  care m-ar fi facut fericita, insa iar este decizia mea. Sunt propriul meu ghid, stiu ca viata nu este un palc de padure, ci o intreaga jungla. Insa pot sa merg oriunde vreau, sa ma indrept in orice directie.

Pentru ca asta e toata lumea asta, un labirint complicat de destine. Ne influentam unii pe altii, fie prin simplul fapt ca ne cunoastem, fie prin anumite actiuni, sau prin anumite decizii dar iarasi e decizia noastra pe cine lasam sau nu sa ne schimbe traseul.

E complicat, e greu de patruns in sinea noastra si vad acum. Pentru ca ceea ce doream a fi o introspectiva s-a transormat in generalizare. Pentru ca uneori nu avem curajul sa ne autoanalizam. Poate pentru ca ne e frica sa nu descoperim contrariul celor spuse mai sus…viata_detaliu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s