Nu exista happy-end…

Posted: 18 Noiembrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , ,

Toate lucrurile incep frumos…

Viata incepe frumos. Cu figura mamei, bratele ei protectoare, caldura imbratisarii ei. Cresti, rasfatat de toti si nu simti nimic din extrema cealalta a vietii. Probabil de asta ne amintim copilaria drept cea mai frumoasa perioada. Apoi ne maturizam, ne lovim de probleme, de situatii limita, de neajunsuri. Viata devine o lupta pentru supravietuire, un sir de intrebari si incercari, de solutii pentru problemele de zi cu zi. Nu e intotdeauna asa veti zice. Dar cum e? Cine are o viata tocmai implinita? Cine se trezeste dimineata cu mintea si sufletul linistite? Cine poate spune la obstescul sfarsit ca a fost in totalitate fericit, ca viata i s-a asternut exact asa cum si-a dorit? Cine poate spune cu toata convingerea ca viata e frumoasa? Poate ocupantul primului loc in topul Forbes. Desi ma indoiesc si de asta. Apoi, chinuiti de batranete, daca o mai apucam, ne stingem… Dupa o viata in care am incercat sa strangem ca apoi sa nu luam nimic cu noi. Dupa calatoria asta prin viata care are acelasi sfarsit pentru toti…

Si iubirea incepe frumos. Betia aia placuta, fluturasii aferenti… Si iti pui toate sperantele, toate dorintele in mainile unei persoane dupa care  ajungi sa te intrebi intr-o buna zi de ce le-a calcat in picioare. Pentru ca asta e dragostea! La un moment dat se ajunge la o asemenea situatie incat ajungi sa faci dintr-o iubire frumoasa o inselatorie sau mai rau sa o transformi in ura. Ma gandesc cu regret ca la un moment dat uitam ca am iubit atat de mult o persoana, ca i ne-am daruit in totalitate si am fost asa fericiti, ca apoi sa ajungem la certuri si despartiri care scot partea animalica din noi. Uitam in totalitate de toate momentele fericite si degradam o persoana care a fost parte din noi, cu care am avut poate planuri de viitor, in care am crezut la un moment dat orbeste. La ce se ajunge pana la urma daca nu la lacrimi, dezamagire, resentimente. Cum privim pe urma acea persoana pe care candva o veneram? Cum sa mai crezi in iubire daca in general finalul e acelasi. Cum te inalta iubirea daca la un moment dat doua persoane care se iubesc devin dusmani? Cum mai e ea pura cand ajungi sa il injosesti pe cel ce ti-a fost alaturi? Cum poate sa te salveze cand suntem predestinati sfarsitului?

Sunt si alte lucruri, mai marunte in comparatie cu cele de mai sus, care incep frumos si se termina dezastruos sa zic asa, dar am ales exemplele cele mai elocvente, cele mai importante pana la urma.

Nu sunt pesimista din fire si sunt de acord ca trebuie sa traim ca si cum nu am sti lucrurile astea, ca ar trebui sa ne prefacem ca totul e bine. Sunt doar niste constatari ce nu ma vor impiedica sa traiesc din plin si sa iubesc orbeste. Insa… si acest insa ma enerveaza la culme, realitatea ne demonstreaza cu totul altceva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s