Copil rau!

Posted: 4 Decembrie 2009 in Soul shaker
Etichete:, , , , ,

As vrea sa dau un suflu mai optimist lucrurilor pe care le scriu. Firea mea e total diferita. Insa cand astern cuvintele totul ia o alta intorsatura. Iese la iveala ce e in interiorul ambalajului asta  festiv…

Acum chiar ca e enervant, pentru ca vroiam sa scriu ceva mai vesel… despre sarbatori, dar cred ca o sa scot la iveala alti demoni…asa ca ma potolesc.

E normal, ca om, sa ai nemultumiri, sa ai framantari, deziluzii. Ma intriga discrepanta asta dintre felul meu de a fi  si pesimismul asta ascuns… de fapt nu il pot numi pesimism, stiu sa sper si sper mereu, chiar si cand nu mai are rost. Nu stiu sa definesc exact sentimentul asta ciudat… tristete, neimplinire… habar nu am.

Ma gandesc ca totusi sentimentele acestea mai triste au farmecul lor aparte, confera mai multa expresivitate, au mai multa tenta artistica si pana la urma asternandu-le aici reprezinta o refulare. Insa analizandu-le ma scufund in ele… pentru moment doar. Ma gandesc ca poate daca totul ar fi cum trebuie in viata mea… sau macar cateva lucruri esentiale, as putea sa vorbesc despre fel si fel de maruntisuri haioase, banale.

Ma gandesc ca sunt totusi prea sobra, mult prea adancita in gandurile astea. Insa sunt trairile mele, sunt lucruri care m-au marcat atat de tare incat le resimt in tot felul de lucruri.

Vroiam sa vorbesc despre Sarbatori. Hmmm, cu siguranta as fi cazut in melancolie, pentru ca de mult nu mai reprezinta pentru mine ceva atat de special. De mult nu am mai avut un Craciun frumos, cald… De fapt nu cred ca am simtit vreodata toata caldura asta a sarbatorilor de iarna. Paradoxal nu? Dar e adevarat. Astept in fiecare an ca cineva sau ceva sa imi arate cum ar trebui sa fie de fapt. Ar fi atatea de spus… si ma gandesc cu groaza cate am pierdut, cat de mult am putut sa pierd in atat de mult timp. Si chiar nu pot sa exemplific, ar insemna sa scriu prea mult si sa trezesc prea multi demoni…

Sunt anumite nevoi pe care le am acum, probabil ca va ganditi ca exagerez ca nu se poate sa nu stiu ce inseamna un Craciun. Ei bine, stiu pe jumatate. Normal ca am fost copil si am fost rasfatata, insa locul si momentul erau animate de o singura persoana (care acum nu mai este). E ciudat cum un om poate sa insufleteasca orice. E ciudat cum te strange la piept si dintr-o data parca toata bunatatea si caldura din lume te inunda. Sunt oameni care au ceva atat de special in atingere, in privire. Si cand privirea ei s-a stins, s-a stins si magia tuturor celorlalte lucruri…

Dar acum… Acum am cu totul si cu totul alta idee despre cum as vrea sa fie Craciunul meu. Acum nu fac decat sa ma uit cu melancolie la luminite, gandindu-ma ca odata asteptam cu sufletul la gura perioada asta.

Nu intelegeti gresit, nu imi displace perioada asta chiar daca gandurile mele sunt astea. Mi- e greu sa nu ma gandesc la toate astea, sa ma prefac ca e totul nemaipomenit. Dar reusesc pana la urma sa pacalesc pe toata lumea, chiar si pe mine…

As vrea sa nu fi scris toate astea, dar ma gandesc ca negandu-le nu rezolv nimic. Prefacandu-ma ca traiesc altfel, ca nu resimt toate astea iarasi nu e bine.

Totusi eu astept in fiecare an cu speranta perioada asta. Astept sa se schimbe ceva de la an la an. Poate am noroc anul asta. Poate intr-adevar spiritul sarbatorilor va fi cel asteptat. Poate se iveste cineva care sa ma stranga la piept cu magia aia de atunci.

Ma simt ca o impostoare, ca un copil uracios, rasfatat, care daca nu a primit dulciuri sta bosumflat si ponegreste spiritul sarbatorilor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s