Imi place…

Posted: 11 Decembrie 2009 in What I like
Etichete:, , , , , ,

Sunt atatea lucruri care imi fac o placere teribila… Sunt momente care ma inspira oarecum, care ma fac sa fiu o cu totul alta persoana…

Imi place uneori cand sunt foarte fericita sa stau singura, eu cu mine, si sa analizez toate cauzele acelei fericiri, sa vad tot ceea ce implica, toate rezonantele pe care mi le insufla. Imi place ca in analiza asta sa amplific, sa-mi las imaginatia sa zboare libera, sa continuu sa-mi imaginez efectele starii mele de moment si atunci are cu adevarat o insemnatate aparte, atunci stiu ca-mi va ramane adanc intiparita in suflet.

Imi place sa alunec in anumite ganduri, in anumite fantezii numai de mine stiute, sa-mi creez o stare aparte de reverie, imi place sa imi imaginez anumite situatii si felul in care ma comport atunci.

Imi place sa anticipez anumite momente; imi place sa ma trezesc in anumite situatii pe care mi le-am inchipuit de nenumarate ori pana atunci, in felurite moduri. Imi plac si situatiile neasteptate, inopinante pentru ca atunci reactionez intr-adevar dupa cum dicteaza momentul.

Imi place sa-mi analizez greselile si sa astept ocazia propice pentru a le indrepta. Uneori nu vine, e drept, si greseala aia ajunge sa ma macine groaznic. Am o perceptie teribila a greselilor mele, carora uneori le atribui o insemnatate catastrofala, ca apoi sa realizez ca si greselile au rostul lor.

Imi place ca atunci cand ma cuibaresc in pat sa ma gandesc la o anumita persoana, sa o reconturez in imaginatia mea, sa rememorez fiecare moment petrecut impreuna. Imi place sa atribui anumitor gesturi si cuvinte ale acelei persoane intelesuri numai de mine stiute, nuante numai de mine alese… sa adorm cuminte, cu zambetul pe buze…

Imi place sa scriu si sa pun in fiecare cuvant o parte din mine. Imi place sa scriu printre randuri si mi-ar placea ca cineva sa poate descoperi ceea ce am ascuns printre toate cuvintele astea. Sa vada cat de mult ma expun prin ele, cat de mult poate sa descopere din mine, cata vulnerabilitate las sa se vada. Imi pare rau totusi ca nu pot atribui si gesturilor mele aceeasi caldura, aceeasi amprenta personala.

Imi place sa vad prin oameni, sa vad dincolo de ceea ce incearca sa afiseze. Uneori nu reusesc si ceea ce vad e diametral opus cu ceea ce este de fapt si atunci percep totul ca o dezamagire, pentru ca ajung ori sa subestimez ori sa supraestimez.

Imi place sa iubesc pentru ca ma vindeca, pentru ca ma urca deasupra norilor, pentru ca nimic nu mai poate sa ma atinga si tot ceea ce fac are o cu totul si cu totul alta insemnatate decat avea pana atunci. Pentru ca iubirea ma face sa ma trezesc dimineata cu un zambet tamp pe fata, cu o stare de aiureala completa, cu fluturasi in stomac. Imi place sa colorez persoana iubita in culorile curcubeului, sa o vad zambind mereu, sa fiu langa ea cand ii este greu, sa ma transpun si eu in situatia in care este, sa cautam impreuna o rezolvare. Astept acelasi lucru de la persoana aceea si mereu dezamagirea e crunta.

Imi place ca ceea ce fac sa aiba ecou, sa lase o urma, sa fie apreciat si de aceea pun foarte mult suflet. Nu sunt capabila sa fac mereu asta dar cand reusesc e cu atat mai satisfacator.

Imi plac persoanele in preajma carora ma simt in largul meu. Sunt atat de putine totusi. Sunt atat de putine care imi inteleg toate trairile, care nu ma judeca la prima greseala, la prima gafa, care realizeaza ca toate astea fac parte din mine, ca asta ma defineste. Imi place senzatia de complicitate pe care nu ti-o poate oferi decat o persoana foarte apropiata. Imi place sa fiu rasfatata, sa rad cu pofta cu tot cu rasul asta al meu strident. Sa ma accepte asa cum sunt, sa nu ma schimbe pentru ca stiu deja cum sa ma adaptez, stiu de la inceput cum trebuie sa fiu. Doar ca putini vad si inteleg asta.

Imi place sa traiesc orice situatie cu implicare si chiar daca par indiferenta, interiorul meu se framanta din orice nimic. Imi place sa ajut oamenii din jurul meu daca pot, imi place sa respect pe ceilalti pentru simplul fapt ca pot invata ceva de la ei, pentru ca imi place sa ascult opinii diferite de ale mele ca apoi sa le analizez. Imi place sa inteleg, sa stiu, sa aflu cat mai multe pentru ca ma dezvolta spiritual.

Imi place sa fac lucruri iesite din comun uneori, sau care par asa doar in opinia mea. Imi place sa ma distrez, sa dansez pentru ca atunci ma simt libera, evadez din cotidian, din toate problemele, din tot ceea ce e rau in acel moment. Imi place sa cultiv anumite pasiuni pentru ca imi aduc o simpla si neconditionata placere.

Imi place stau de vorba cu fratele meu, care este un om extraordinar si care este probabil singurul care ma iubeste si ma inteleg asa cum ar trebui, care ma cunoaste, ma sprijina, imi insufla starea lui permanenta de veselie, optimismul lui binefecator. Imi place ca desi am fost separati atata timp legatura noastra a fost mereu puternica, extraordinara chiar si sper ca viata sa nu ne schimbe niciodata. Pentru ca el e langa mine oricand si chiar daca imi lipsesc o multime de lucruri el reuseste sa ma ridice, sa ma faca sa sper in continuare.

Imi place sa cred ca am invatat mult pana acum si ca voi mai invata, ca nu ma voi lasa influentata de alti factori (negativi) si ca intr-o buna zi totul (sau macar o parte) va fi asa cum imi imaginez.

Anunțuri
Comentarii
  1. jeles spune:

    Ma fata … tu chiar ai talent … bravo … te angajez full time la o9.ro :*

    …. Imi place sa te citesc, sper sa nu renuntzi la asta, sa am ocazia sa`ti spun des „bravoo” , razi :p =))

  2. JaneDoe spune:

    rad :)) :* multumesc si sper sa ma citesti in continuare :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s