Sunt pornita rau!!

Posted: 29 Decembrie 2009 in Soul shaker
Etichete:, , , , ,

E atat de ciudata discrepanta dintre cum ma vad eu si cum ma vad ceilalti. Cat de mare este diferenta. Cat de ciudat ma simt uneori; ca o impostoare. Dau impresia ca sunt atat de puternica, ca nu ma atinge nimic, nonconformista, mereu cu zambetul pe buze si nebuna. Asa ma vad ceilalti. Si cat de trista pot fi in interior.

M-am reintalnit cu niste colegi din liceu. Mereu e o bucurie sa ii revad chiar si pe cei care nu mi-au fost foarte apropiati. Si dintr-o data o veselie exuberanta m-a cuprins si am redevenit eu, cea enregica, in ciuda starii de apatie de doar cateva momente inainte. E ciudat efectul asta spontan pe care mi l-a oferit revederea lor. Dar m-am simtit atat de bine. Si am devenit atat de zgomotoasa si de exagerata iar ei erau asa de bucurosi sa ma vada neschimbata. Cel putin eu asta am simit. A fost extraordinar.

De altfel e ciudat cum un singur om poate sa ma ingenuncheze desi eu eram convinsa ca nu are nici un efect asupra mea. E ciudat cum ma insel in privinta mea atat de radical. E atat de trist ca oamenii ma ranesc fara sa tina cont de nimic. Nimeni nu tine cont de ceea ce ofer, de libertatea cu care ma manifest, de usurinta cu care iert, de daruirea totala. Toti aleg sa ma cenzureze, sa ma limiteze si apoi se intreaba de ce nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Pentru ca eu nu functionez cu limite! D-aia!

Oamenii ar trebui lasati asa cum sunt, cu personalitatea lor, cu ceea ce ii caracterizeaza. Nu suport chestiile de genul „te vede lumea” sau „ce-o sa creada lumea”. Mi-e fix indiferent, lumea n-o sa-mi vrea niciodata binele si daca o sa aleg sa fac parte din turma asta a lor docila tot nu va fi bine, tot imi vor gasi ceva de imputat. Si de asta aleg sa ma exprim cum vreau si da! vorbesc tare rad si mai tare, zgudui podelele, pun pasiune in absolut tot si nu mi-e frica si nici nu ma ascund. Si ce daca! Si ce daca voi credeti ca sunt vreo depravata, ca sunt mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza parerile voastre pentru ca nu imi sunteti prieteni apropiati, sunteti niste ipocriti, toti!! Parerile prietenilor apropiati le iau in calcul insa prietenii apropiati sunt atat de putini si in plus acestia nu mi-au interzis niciodata sa rad sau sa ma distrez. Au fost alaturi de mine.

Nu mi-e frica de „ce zice lumea”. Nu mi-e frica pentru ca am o viata, una singura si o traiesc fix cum vreau. Fie ca va place sau nu! Si in momentul asta as spune toate lucrurile astea urland, as iesi in mijlocul strazii si as tipa in gura mare ca nu-mi pasa. Pentru ca eu nu fac parte din cercul asta al prejudecatilor, eu nu judec pe nedrept pentru ca sunt o exceptie si nu va ganditi ca ma laud, nu sunt o exceptie de intelepciune ci sunt un om judecat. Pe nedrept uneori. Si nu pozez in victima, deja m-am obisnuit. Si pana la urma nu ma intereseaza nici cum interpretati tot ce am scris eu aici. NU!

Ma enerveaza toate handicapurile astea, toata lipsa de comunicare care ne-ar face niste oameni mai buni. Cat de greu e sa ne exprimam unii fata de altii, cat de superficiali, de prefacuti suntem. In ce minciuna traim! Cat de nervoasa am devenit :).

Si orasul asta obscur si parsiv in care in ultima vreme am revenit destul de des. Orasul natal. Pfff! Mi-e lehamite de el si de toata barfa si prefacatoria de aici. Numai snobi si oameni de cea mai joasa speta care nu stiu decat sa te judece. Sunt atat de putine exceptii, atat de putini oameni pe care imi place sa ii revad. Ma bucur totusi ca exista acesti oameni. In rest numai clevetiri rautacioase, numai inselatorie. Nu ma leaga nimic de aici, nu am nici o radacina, nimic. Am avut parte numai de suferinta si de refuz. Sunt si lucruri bune imi veti spune, iar eu va voi spune ca anumiti oameni mi-au facut viata frumoasa aici, oameni care mi-au fost alaturi si pe care ii pot chema si in alte locuri, in alt decor. Va voi spune ca oamenii te fac sa te simti bine, oamenii de calitate, nu conteaza locul. Si voi mai spune ca in locul asta sunt prea multi oameni care ma fac sa ma simt prost. Prea multi care nu au loc de mine si care arata cu degetul la defectele mele. La cicatricile mele. Uita de prietenie, de orice si judeca aiurea. As vrea candva sa revin, sa vad o schimbare, sa revin eu schimbata sa vad reactiile, sa vad false prietenii. Dar nu are rost.

Ma puteti numi frustrata, ma puteti numi oricum dar am o gura si vorbesc cu ea, am un suflet si nu il ingradesc, il eliberez, am un creier si il folosesc. Ma exprim pentru ca asa e bine, asa ar trebui sa fie. Vreau ca totul sa fie clar.

Nu vreau nimic pe lumea asta decat intelegere, prieteni buni, libertate si multa ambitie. Nu am nici un interes material din partea altora si tot ce vreau sa am pentru mine vreau sa fie obtinut de mine! Imi place sa daruiesc si ma face fericita chiar daca nu primesc nimic in schimb.

Si inca ceva: mintea mi-e libera, sufletul e la locul lui si nu sunt proasta daca iubesc si daca ii tratez asa cum trebuie pe cei din jurul meu. Nu cred ca daca esti bun esti prost, refuz sa cred o asemenea aberatie, desi as avea destule motive.

SUNT UN OM LIBER!!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s