Arhivă pentru 11 ianuarie 2010

Monolog…

Posted: 11 ianuarie 2010 in Soul shaker
Etichete:, , , , , , ,

Stau si ma gandesc cat de greu e oare sa raspunzi unui om la o intrebare. Cat de greu e sa ii acorzi putina atentie. Unui om care deja stii ca a renuntat, care a spus ca nu vrea nimic de la tine, care isi reprima absolut toate sentimentele, care nu mai spera la nimic, niciodata.

Cat de greu e sa il tratezi ca pe un amic, sa schimbati cateva impresii, nici macar zilnic, ci din cand in cand. Atunci cand stii ca ti-a cerut asta, ca ti-a cerut cateva cuvinte, ca ti-a cerut putina intelegere. Un om care se multumeste cu din ce in ce mai putin. Un om caruia candva i-ai cautat compania si care acum a devenit ceva absolut insignifiant incat si cuvintele sunt scumpe pentru el.

Unui om care te-a cunoscut altfel, care te-a considerat deosebit, diferit de ceilalti ignoranti. Poate s-a inselat, poate ai fost tot timpul la fel si doar ai simulat diferenta. Cat de usor ar fi fost totul daca cuvintele nu ar fi fost asa de greu de spus. Si nu e vorba de sentimente profunde aici, e vorba de respectul cuvenit, de respectul pe care acel om ti l-a aratat si pe care ar fi trebuit sa il acorzi inapoi. E vorba de faptul ca lasandu-l mereu in aer, ignorandu-i prezenta il desconsideri ca si persoana. Ca ii va fi enorm de greu sa se intoarca la tine, in bratele tale, fara sa se gandeasca la faptul ca il dispretuiesti, ca il ignori. Daca tot iti doresti sa se intoarca in bratele tale de ce il tratezi asa, cand stii exact ca nu cere nimic.

Oricum e vorba de demnitate aici, nu de sentimente. E vorba despre faptul ca omul ala isi doreste sa fie tratat asa cum trebuie, asa cum se poarta si el la randul lui. E vorba despre faptul ca acel om te respecta si tu nu, ca respectul e mult mai important decat orice altceva si ca nu e greu sa il asculti macar, sa il intelegi catusi de putin.

Si oricat de bine s-ar simti acel om in bratele tale el nu functioneaza injosit, nu functioneaza cu sufletul greu. Nu mai poate sa te priveasca in ochi si sa iti zambeasca ca si cum totul ar fi in regula, pentru ca stie ca atunci cand vei pleca te vei uita in urma ca la un obiect, nici macar ca la o persoana. E atat de putin, atat de usor sa il faci sa se simta bine doar spunandu-i cateva cuvinte ca sa ii demonstrezi, nu ca iti pasa, ci ca nu e un obiect.

Ma indoiesc ca intelege cineva ce vreau sa spun. Ma indoiesc ca intelege cineva ca nu vorbesc despre sentimente ci despre bun simt,  despre omenie pana la urma. Ma indoiesc ca intelege cineva cat de importante sunt aceste lucruri pentru mine, cata fericire imi poate provoca un salut dimineata sau un simplu „ce faci?” Nu ma voi indragosti daca aud intrebarile astea, nu voi spera, doar voi fi pur si simplu fericita.

Nu intelegi oricum, nu ai cum, pentru ca probabil crezi ca ai dreptul sa te porti asa. Nu il ai. Si eu ca si tine am nevoie de atentie. Si eu am toate nevoile pe care le ai tu si te asigur ca nici tie nu ti-ar conveni sa te stii desconsiderat, depersonalizat. Iar eu nu te-am facut vreodata sa te simti asa, iar daca am facut-o vreodata (neintentionat, te asigur) imi cer scuze si nu asa superficial, ci sincer. Oricum nu e nevoie sa iti mai ceri scuze, nu mai e nevoie de nimic pentru ca nu de scuze e nevoie ci de intelegere, care evident nu exista.

Incerc sa vad si din prisma ta. Poate nu ti se pare un lucru atat de important, poate ti se par niste aberatii demne de mintea unei femei, dar sincer nu imi pasa, pentru ca nici tu nu te pui in locul meu.

Nu e totul atat de grav pana la urma, imi pare rau ca pierd o persoana draga, o persoana altfel. Asa e viata, totul se uita, totul trece, timpul le ascunde pe toate, le lasa in urma. E nedrept totusi…

Sunt o mare consumatoare de filme. Nu aloc insa timpul adecvat acestui hobby. Am cateva filme de suflet, care m-au impresionat, care mi-au transmis ceva, care m-au facut sa imi pun cateva intrebari, sa fac o paralela cu mine. Nu fac un top, doar le enumar, ordinea nu este obligatorie.

El Laberinto del Fauno / Pan’s Labyrinth (2006) – e un film un pic mai dificil, cu intelesuri ascunse, destul de dur, destul de trist. Pe mine m-a impresionat.

Vicky Cristina Barcelona (2009)pentru alte perspective, pentru complexitatea situatiei, pentru ca trateaza ideea de dragoste in moduri mai putin obisnuite. Eu ma regasesc destul de mult in Cristina, referitor la modul de a privi lucrurile si la sentimentul acut de nemultumire.

Elizabethtown (2005) – imi plac povestile de dragoste si poate asta nu e cu nimic diferita de altele insa mie mi-a placut atat de mult incat l-am vazut de vreo 4 ori, la acelasi cinematograf, in aceeasi saptamana.

Volver (2006) – nu am cuvinte sa descriu filmul asta, cel putin nu pe scurt. Pedro Almodovar (La Mala Educacion, Hable con ella, Todo sobre mi madre) este unul dintre preferatii mei, iar filmele sale ma impresioneaza mereu. Cantecul, cel putin, m-a miscat.

V for Vendetta (2005) – daca aveti idealuri, daca intr-adevar credeti intr-o idee, in dreptate, in libertate.

Law abiding citizen (2009) – un film care as fi vrut sa nu se mai termine.

Schindler’s list (1993) – nu am nimic de zis, nu as putea spune nimic, terifiant…

Silence of The Lambs (1991) – genial. „Best villain of all times” pentru Anthony Hopkins si pe buna dreptate. De referinta.

Avatar (2009) – ca tot este isteria asta in masa. Spectaculos, pentru ca l-am vazut 3D, insa mult prea multa tehnologie. Parerea mea, asta nu inseamna ca nu apreciez munca sau ca nu mi-a placut.

Apocalypto (2006) – genial din toate punctele de vedere, mult prea realist, violent, impunator. Genial Mel Gibson si toate filmele pe care le-a regizat si colosala munca depusa (Braveheart, The Passion Of The Christ). Toate m-au impresionat.

The Green Mile (1999) – filmul este o ecranizare dupa un roman de Stephen King (maestrul horror). Mult prea personal, emotionant. Michael Clarke Duncan si Tom Hanks pur si simplu extraordinari.

Chocolat (2000) – pentru Jhonny Depp, pentru ciocolata, pentru dragoste inainte de toate.

Million Dollar Baby (2004) – Mo Cuishle (my darling, my blood). Legendarul Clint Eastwood (The Bridges Of Madison County).

Adulthood (2008) – pentru o doza de realitate amara.

Snatch (2000) – pentru Guy Ritchie, Jason Statham (in special), Benicio Del Toro, Brad Pitt si faimosul umor englezesc.

The Hangover (2009) – am ras cu lacrimi!

Ar mai fi cateva de mentionat, mai sunt multe de vazut. Acestea ar fi printre cele mai apreciate. Pur subiectiv.