Lectura…

Posted: 5 Aprilie 2010 in What I like
Etichete:, , , , , ,

„- Parea fericita, de aceea era sa se opreasca. Sunt pe lume si oameni fericiti. Macar pentru o zi, macar pentru un ceas, fericiti. Atunci nu pot sa stranga fericirea aceasta in ei, avari, asa cum iti inchizi cu lacat o durere. Fericirea se cere spusa… Se cere impartasita. Altfel, e tot asa de insuportabila ca o suferinta. Poate, intr-adevar, era fericita doamna Buhus si avea nevoie sa imprastie in jurul ei fericire…

– Ce frumos vorbesti tu, Leon, cateodata! Cum vezi tu lucrurile altfel de cum le vad altii!… Ce frumos!…

– Nimic nu este frumos in sine pe lume, Nadia, frumos ori urat. Acestea sunt numai reflexe, interpretari ale noastre. Poate numai conventii. Ce ni se pare noua frumos e culmea urateniei pentru un chinez. Ce li se pare lor frumos, e culmea ridicolului pentru noi. Nimic nu e frumos nici urat in absolut, in abstract, in afara de noi. O ninsoare ca aceasta e frumoasa in sine? Un apus de soare, e frumos in sine? O floare, un fluture, o pasare, o dumbrava, sunt frumoase in afara de noi? Pe lume sunt numai dureri si numai fericiri. Acestea au fost pentru toti, intotdeauna aceleasi… Si sunt aceleasi oriunde pe fata pamantului…

-Cum? Nici ninsoarea aceasta? Nici zapada aceasta? Nici dimineata aceasta? sopti Nadia cu o usoara dojana. Nu sunt o frumusete?

Inconstient, prinsese ea bratul barbatului acum si strangand florile surorilor moarte la piept cu cealalta mana, ridicase ochii intrebatori spre privirea ciudat dureroasa, spre obrazul ciudat impietrit al tovarasului.

– Pentru doamna Buhus poate sa fie intr-adevar frumoasa aceasta ninsoare. Pentru astazi si poate numai pentru un ceas. Fiindca o vede cu ochii ei fericiti de acuma… Dar pentru altii? Pentru atatia? Poate chiar pentru ea, peste un ceas sau deseara?… Cateodata, ceea ce numim noi frumusete e o durere mai mult, Nadia, o suferinta. Si nu se pot numi frumuseti acelea care-ti produc o durere. Sunt numai o tortura mai savanta.

– Ce bizar vorbesti tu, Leon!

– Nimic nu este bizar, Nadia. Totul e inspaimantator de simplu si de comun. Fiindca totul se poate intampla oricui, oricand, altfel. Depinde de clipa; de ceea ce purtam fiecare in noi. Un om cu oarecare lectura urca pe Vezuviu, cu un tumult de emotii. Un vitel paste… Vezuviul e acelasi!”

Am ajuns la acest pasaj care mi-a placut extrem de mult si m-am gandit sa il astern si aici…

Cezar Petrescu, Oras patriarhal

Anunțuri
Comentarii
  1. moniqa spune:

    Eu am citit cartea asta acum 10 ani, intr-un camin studentesc, intr-o toamna friguroasa si innorata, intr-o camera supraaglomerata, cu multa galagie in jur…..si imi aduc aminte aproape cuvant cu cuvant paragraful asta, asa de tare m-a impresionat, si atunci sia cum si in alte ocazii cand viata mi-a referentiat textul asta.
    Si am inteles sensurile astea diferit, traind sentimente diferite care pot fi descrise asa….sau altfel, iar emotia care razbate textul asta imi aduce inapoi asa multe amintiri….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s