Mustrari… felurite

Posted: 27 Iunie 2010 in Soul shaker
Etichete:, , , , , ,

De cate ori nu vi s-a intamplat sa fiti cu totul altfel decat v-ati fi asteptat? De cate ori ati actionat cu totul si cu totul impotriva a ceea ce ati fi vrut de fapt sa aratati? Nu rau intentionat, ci pentru ca pur si simplu s-a intamplat. Poate din dorinta de a fi placut, din dorinta de a fi la inaltime. Iar rezultatul sa fie de fapt… dezastruos. Se zice ca prima impresie conteaza cel mai mult, dar aici nu sunt de acord. Sunt o multime de factori care influenteaza prima impresie. O multime. Compania, starea de spirit, conjunctura si de ce nu emotiile. Adica e intotdeauna la fel, cu cat incerci mai mult sa faci o impresie buna cu atat pari mai diferit decat ceea ce esti de fapt.

Eu sunt o persoana foarte nesigura, extrem de nesigura pe mine, in ciuda a ceea ce par. Daca as putea sa multumesc pe toata lumea… De fapt eu asta incerc, fara sa-mi dau seama, de fapt, ca e imposibil. Ca ar trebui sa fiu muuuult mai naturala. Dar intotdeauna mi-e frica de esec. Intotdeauna mi-e frica sa nu par o persoana neinteresanta, anosta, fara nimic special. Si de multe ori asa sunt catalogata si asta ma omoara. Adica imi dau seama ca nu prima impresie te arata cu adevarat ci o situatie in care te comporti natural, intervii natural, mediul tau propice.

Ca sa cunosti o persoana cu adevarat si sa o poti cataloga la justa valoare ar trebui sa fie vazuta cu o camera ascunsa pe o perioada de timp. Ar trebui sa fie vazuta in felurite situatii si abia atunci dupa modul in care reactioneaza, gandeste, actioneaza, sa poata fi analizata. Pentru ca nu e drept sa aiba doar o sansa, nu e drept sa i se puna eticheta. Omul e polivalent, orice om. Nu o singura ipostaza il catalogheaza. Poate acel om e extraordinar, poate acel om e cu totul si cu totul diferit si iata ca ajunge sa fie catalogat drept neinteresant sau orice altceva.

Orice om are un bagaj, de cunostinte, de experienta, de suferinta, de viata. Si daca arata de parca nimeni si nimic nu-l supara nu inseamna ca e cel mai fericit. Nu inseamna ca daca se comporta intr-un anumit fel asa este de fapt. Dar pana la urma nu ai cum sa-ti povestesti viata, nu ai cum sa porti tot felul de discutii care sa iti dezvaluie toate capacitatile, nu ai cum sa fii o singura data omul care ai devenit in atat de mult timp. Nu ai cum sa fii apreciat la adevarata valoare, ca nu esti un tricou sau un kilogram de cartofi. Nu ai cum sa fii cantarit precis sau considerat bun sau nu. Toate necesita timp si uneori nu ai acest timp, nu ti se mai acorda de fapt.

Asta din ciclul, „demonii mei”, pentru ca mi se intampla acest lucru foarte des, sau doar asa il vad eu. Oricum il vad la dimensiuni mult mai mari decat este de fapt. Si ma enervez pe mine, pe felul meu de-a fi. As vrea sa nu mai scot un cuvant, sa nu vreau sa fiu nimic, sa nu trebuiasca sa ma cunosca nimeni, sa fiu invizibila. Sa nu contez, sa nu am amintiri, sa ma topesc deodata ca si cum n-a fost nici urma de mine. Pentru ca imi doresc sa fiu o persoana buna, pentru ca regret cand altii cred opusul. Pentru ca sunt deschisa si altii cred ca sunt obositoare. Pentru ca am foarte multa energie si sunt foarte sociabila iar altii se uita stramb la mine. Altii… mereu ei, care raspandesc tot felul de lucruri despre tine, care iti creeaza o imagine pe care ar trebui sa o creezi tu de fapt.

Ah, ma enerveaza la culme ca eu sunt permisiva si ofer circumstante atenunate tuturor si nu stramb din nas la prima greseala a unui om, iar cand vine randul meu nu primesc nimic in schimb. Si trebuie sa ma chinui eu cu toate mustrarile astea de constiinta si apoi sa ma prefac ca de fapt nu-mi pasa. Ma enerveaza ca uneori sunt atat de falsa numai ca sa par ceea ce nu sunt. Pentru ca sunt nesigura, pentru ca as vrea sa fiu o persoana populara, de fapt… Cred ca asta e, as vrea sa fiu placuta de toata lumea. Unii reusesc, sau e doar o aparenta.

Sunt sigura ca de fapt toti incercam la un moment dat sa fim pe placul tuturor. Sau macar pentru persoanele care conteaza. Dar nu avem toti aceeasi perceptie, nu avem toti aceeasi capacitate de a vedea dincolo de aparente…

Anunțuri
Comentarii
  1. bibelou spune:

    Eu sunt timida si cateodata am o figura ca speriata de bombe si cei mai multi cred ca sunt cel mai nesuferit om, sau plina de mine, sau fitoasa, le-am auzit pe toate… cand eu de fapt ma concentrez sa nu ma impiedic, sa nu vorbesc prea tare, sau cine stie ce :)) si asa ma enerveaza…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s