Un calau numit „constiinta”

Posted: 2 Octombrie 2010 in Soul shaker
Etichete:, , , ,

Ma enerveaza cand cineva imi spune ce ar trebui sa fac. Cum ar trebui sa ma comport. Sunt pur si simplu eu. Am niste valori numai ale mele. Am deja o varsta la care mi-am sedimentat principiile si valorile. Si nu accept pentru nimic in lume sfaturi de la oameni care gresesc fata de mine. Alegerile mele sunt doar ale mele. Ca doar d-aia exist. Sa am si eu pareri, sa am decizii, sa gresesc, sa-mi repar greselile si tot asa ca intr-un cerc vicios.

Nu voi lua niciodata in seama parerile oamenilor care nu au fost cinstiti cu mine. Nu accept sa aiba pretentii de la mine. De la oameni care ma cunosc mult prea putin. E simplu. Fiecare cu gandurile, cu deciziile si personalitatea lui. Ce pentru altii inseamna greseala poate pentru mine a insemnat cea mai buna decizie in acel moment. Am dreptul sa o sustin sau sa o regret. Traim prin deciziile noastre. De-aia exista liberul arbitru. Sa-l folosim. Sa nu ducem o viata anosta ghidati dupa niste reguli de lemn. Avem dreptul asta de a le ignora uneori. Pentru ca altfel ar fi totul anost.

Imaginati-va in ce lume ideala am trai daca nimeni nu ar minti. Dar traim intr-o astfel de lume? Aruncati o privire in jur si sigur veti descoperi contrariul. Nu degeaba s-a deschis Cutia Pandorei. Sa ne prabusim intr-o mare de profunda… umanitate. Astia-s oamenii. Cu bune si rele. Mai multe rele sau mai multe bune.

Avem o constiinta si atata timp cat putem trai impacati cu ea, e perfect. Suntem centrul universului nostru. Viata de zi cu zi se masoara in deciziile luate pentru noi in primul rand. Ne gandim zilnic ce sa facem sa fim fericiti, sa ne fie bine, sa ne rezolvam problemele. Fericirea MEA, binele MEU, problemele MELE. E simplu, oricat am incerca sa demonstram contrariul. Ne trezim dimineata pentru serviciul nostru, pentru banii nostri, pentru ce e al nostru.

Cele mai multe decizii ne vizeaza pe noi. Strict. Abia apoi pe cei din jur. Bineinteles ca depinde acum ce fel de persoane suntem. Trebuie mereu pus in balanta daca deciziile noastre vor afecta in mod negativ pe cei din jur. Dar pentru asta exista compromisurile si victimele colaterale. Uneori se intampla pur si simplu. E de neevitat. Sau nu… Depinde cat de mult incercam sa avem constiinta impacata. Iar cand acest calau e impacat si nu ridica amenintator securea sa ne zboare capul e totul bine. Al meu e calm, isi ascute taisul. Pentru greseli mult mai mari pe care le voi face.

Oricat ne-am dori sa nu gresim… neah, nu se intampla. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Gresim, asa ne e dat. Iar eu nu fac exceptie.

Ca sa intelegeti mai bine, incerc sa trimit un mesaj codat in legatura cu o presupusa greseala a mea. O anumita lipsa de discretie. Ei bine, nu regret mica mea indiscretie. A fost pur si simplu necesara pentru a-mi satisface 0 mica vanitate. E simplu. E si vanitatea asta un defect. Il am si eu. Nu e de dimensiuni mari. E pur si simplu o forma de aparare uneori pentru a nu fi calcata in picioare. Am destula rabdare dar cand aceasta rabdare imi este rasplatita cu tot felul de tampenii, vanitatea mea draguta isi arata dintii. Nimic deosebit in asta.

Oricum ar fi nu sunt o persoana razbunatoare. Iar raul pe care il poate face un om cand vrea poate sa capete dimensiuni periculoase. Asa ca aleg mereu sa am o limita. Nu fac rau de dragul de a face. Dar uneori un foc de paie merita aprins. Mai inchizi gura unor moralisti. Ca deh! ne trebuie si din astia. Sa ne arate cu degetul, sa ne scoata in evidenta ca nu facem bine dom’le. Dupa cum spuneam nu am nevoie de astfel de momente, care nu ma fac decat sa ripostez. Asta e reactia mea de cele mai multe ori.

Oricum ar fi dau prea multa atentie unor subiecte ce nu merita. Dar cert e ca am revenit cu scrisul. Ma eliberez aici. E forma foarte placuta de a refula. Si da, am nenumarate motive de refulare in ultima vreme. Si nu neaparat din vina mea. Ce-as vrea sa pot spune aici toata povestea. Dar dupa cum spuneam am limite atunci cand vine vorba de lucruri mai putin frumoase.

Acestea fiind spuse (care intre noi fie vorba, vor duce la mai multe semne de intrebare), esentialul e ca stau cu capul pe ghilotina, doar ca inca nu mi-a venit vremea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s