Arhivă pentru Ianuarie, 2011

Avantaje:

– are bani, in concluzie are si masina (masini) si casa (case). Clar un plus, nu trebuie sa mai economisesti tu si sa-ti rupi unghiutele muncind;

– te duce in locuri selecte, nu te amesteci cu plebea (vezi Doamne!);

– iti cumpara haine de firma, bijuterii, nimicuri, prostii (designer label) pentru ca stie ca astea te fac fericita si pentru ca stie ca singura ta lectura e cea a etichetelor;

– nu trebuie sa speli, sa calci, sa faci curat, etc, pentru ca isi poate permite o menajera sau tot felul de ustensile care iti usureaza munca;

– vacante luxoase, mare, soare, caviar si tot felul de delicatese;

– daca ai nevoie de ceva, hop! sare cu banu’ ca deh la el sta puterea.

Dezavantaje

– are bani, in concluzie e batran, analfabet sau cu ghiuluri (nu vreau sa jignesc) si da are masini si case dar vorba cantecului „he doesn’t have the looks”. Dar mai retine ceva, sunt ale lui. Casele si masinile nu iti apartin, el le-a achizitionat, legal sau nu (nu e treaba noastra) si nu cred ca e fraier sa le treaca pe numele tau (nu vorbim despre exceptii). Asa ca daca lucrurile nu merg prea bine s-ar putea sa te intorci la mamica;

– locurile selecte… hmmm aici e cu dus si intors, doar ca o sampanie costa cat salariul meu pe-o luna nu inseamna ca e si ceva deosebit. In fine, nu poti sa faci nimic cu gusturile omului;

– iti cumpara haine de firma si alte chestii din astea ca sa faca impresie si pentru ca stie ca esti de cumparat, asa ca urca el pretul inainte sa o faci tu;

– mda, din moment ce exista astfel de servicii de ce sa nu apeleze la ele ,ca pana la urma cred ca stie ca tu nu stii sa gatesti si sa faci tot ce trebuie prin casa, asa ca nu vrea sa flamanzeasca si sa-si poarte camasile sifonate;

– nu te gandi ca vacantele le face doar de dragul tau, relaxarea e si pentru el si o pipita buna langa el, da bine in ochii lumii;

– hop! cu banu’ daca ai nevoie de ceva dar daca are el nevoie de ceva ar cam trebui sa te executi fara prea multe mofturi.

Exista, dupa cum vedeti si un revers la toate astea. Nu vreau sa sune prea… asa, nush cum sa zic, ma rog, important. E un fel de pamflet. Suprematia asta a banilor e aiurea. Si fetiscanele astea care cauta numai bani sunt si mai deplasate (despre ele e vorba aici). Pentru ca vad tot felul de cupluri in care diferenta de varsta e prea mare pentru a face sacrificiul banilor. Si decat sa dormi in matase langa un Tutankamon imbalasamat mai bine pas!

Sunt si barbati (care nu se balacesc la propriu in bani) cu care poti avea o viata fericita si sa fie si „good looking”. E mai bine sa ai cate putin din toate decat sa ai un dezechilibru total. Parerea mea!

Stateam de vorba cu frati-miu si inca un prieten de-al lui. Si prietenul in cauza zice „Bai frate, ce nu suport sa aud de la o femeie e faza aia << tu esti primul cu care am facut asta>>; Hai nu zau!”.

M-a bufnit rasul si m-am gandit la penibilul situatuiei. Da, tipul are dreptate. Nu poti „sa faci dragoste” (urasc expresia asta dar nu pot sa fiu vulgara acum :P) cu un barbat si la sfarsit sa ii zici asta… daca nu esti cumva virgina :). Adica suna aiurea, suna ieftin, nu ca o mare onoare. Daca e idiot poate pica in plasa asta, dar stim ca nu e chiar asa. Mai bine ii arunci un compliment legat de „prestatia” lui si va fi mult mai incantat. Stim ca masculii au orgoliu si mai stim ca trebuie si gadilat pe deasupra, asa ca folositi-va materia cenusie.

Nu cred ca un barbat se cosidera vreun norocos daca ii spui „esti primul cu care stau deasupra / esti primul care ma plesneste / esti primul care  imi da (la)…” (scuze asta e cam aiurea 🙂 dar, in fine, ati inteles ideea, ce sa ne mai cramponam). Chiar nu cred ca se schimba ceva in comportamentul lui daca aude asta, iar uneori s-ar putea sa aiba unele reactii… adverse. In fine, cred ca daca vrei sa discuti ceva in dormitor, trebuie sa elimini subiectele de genul asta. Ca si cele legate de piata, de situatia politica, de ursii panda din rezervatiile chineze, de epilat / coafat / machiat, nu de alta dar in dormitor (sau canapea sau orice alta locatie) ne balacim in feromoni, endorfine si alte substante din astea aducatoare de veselie, de ce sa le risipim prea repede? Vorba multa saracia omului (in endorfine). Asa ca mai multe fapte decat vorbe in locatia cu pricina.

Frati-miu o sa zica ceva de genul „bine ca esti tu desteapta, bine ca le stii tu pe toate!” cand / daca o sa citeasca asta, dar asta e alta treaba, de familie :). In nici un caz nu vreau sa ma dau desteapta, consider ca sunt chestii pe care, daca stam sa le gandim un pic, le realizam si singuri(e), nu ltrebuie  sa ni le spuna cineva. In general exista chestia asta la femei, de a face tot felul de remarci nu tocmai potrivite, pentru ca nu se simt destul de sigure pe ele si vor sa induca anumite impresii (gresite in mare parte) asupra partenerilor. Nu, nu te va considera nici un barbat usa de biserica daca ii zici ceva de genul, daca incerci sa te scuzi cumva pentru ceea ce s-a intamplat. Si nu sunt prea multi aia carora le plac genul  asta de femei. Adica daca tot a fost cum trebuie si v-ati simtit amandoi bine de ce sa mai poluezi fonic zicand balivernele astea. Si chiar daca e primul care te-a pus pe sifonier, ce-are a face?

Daca te intreaba el, atunci raspunde-i ca „da, tu esti primul care imi face asta”, pentru ca in general pentru asta intreaba, asta vor sa auda, ca altfel n-ar mai intreba. Dar nici intrebarea asta n-o s-o auzi prea des daca ai de-a face cu barbati (nu cu baieti, subliniez). Nu stiu exact de ce vor sa auda chestii din astea uneori, poate din aceeasi neincredere, poate vor sa se simta inovativi, originali, cine stie. Prefer sa fiu intrebata chestii legate de elemente de dinamica, putina fizica si chimie, decat daca am mai fost vreodata trantita de usa (oricum e un cliseu din filme).

Oricum sunt niste chestii stupide toate remarcile si intrebarile astea, pentru ca fiecare din noi are un anumit bagaj, o anumita experienta de care nu trebuie sa se rusineze, pe care nu trebuie sa incerce sa o ascunda. Nu suntem sfinti iar vremea cand se juca camasa la nunta e de mult apusa.

De-asta ma enerveaza chestia asta, pentru ca dupa remarci de genul asta femeile devin subiect de ras. Adica in discutiile de genul asta dintre baieti, in nici un caz respectiva n-ar fi primit comentarii favorabile referitor la exclusivitatea pretinsa. Si mai e chestia ca noi nu ii intrebam nimic pe ei, masculii, si in nici un caz nu ne dorim sa fie niste incepatori, niste neindemanatici. In fine e cu dus si-ntors chestia asta pentru ca multi o sa-mi sara in cap ca, vai de mine, nu conteaza ce face un barbat, femeile trebuie sa fie mult mai precaute (a se citi neiesite in lume). Dar sincer, subiectul asta ma dezgusta si n-am spatiu aici sa ocarasc aceasta stupida prejudecata a rahatului asta de turma, „lumea”. Poate altadata, dar nu vreau sa dau drumul la injurii aici, nu e civilizat :P.

Asa ca fetelor, cu tupeu,  ca oricum suntem superioare numeric! 😀

Nu inteleg persoanele care folosesc „te iubesc” pe post de „buna ziua” sau „la revedere”.

„- Ok, vorbim mai incolo / cand ajung acasa / peste 5 minute, etc, te iubesc”.

„- Ok, si eu”.

In prima propozitie putem inlocui cu usurinta „te iubesc”-ul de la sfarsit cu „pa pa”. Te iubesc = pa pa… de cand asta?

Asta inseamna sa abuzezi de folosirea „te iubesc”-ului. Isi pierde intelesul, valoarea, profunzimea.

Iar unele femei sunt atat de cretine incat daca nu aud asta din 5 in 5 minute se cred respinse, urate, etc. Bagati-va mintile in cap, saracu’ baiat se executa si zice „te iubesc” pur si simplu la comanda, ca stie ca de nu zice asta o saupara pe „iubi” si nu mai primeste… nimic. Stie ca daca „iubi” nu aude asta e de rau, e PMS non-stop, nu o mai da la capat cu ea.

Lasand gluma la o parte, si ca barbat si ca femeie ar trebui sa te gandesti ca aceste cuvinte au un farmec  aparte, iar folosirea lor constanta le goleste de continut. Ca folosindu-l la sfarsitul fiecarei conversatii telefonice sau de fiecare data cand iesi pe usa, etc, e deja prea mult, ca folosirea lor e mecanica; esti un robotel programat si nimic mai mult.

„Te iubesc”-ul ar trebui sa te arunce in stari de fericire, sa jubilezi cand il auzi; sa tanjesti, sa iti doresti sa il auzi si sa ramai cu zambetul larg pe buze dupa ce ti s-a indeplinit dorinta. Asa, auzindu-l la orice ora e ca si cum ar fi ceva normal.

Poate sunt de moda veche, dar eu vreau sa fiu surprinsa. Vreau sa fie ceva care sa ma scoata din cotidian, sa uit de tot ce e in exterior si sa ma desfat la auzul celor doua cuvinte.

Am abordat subiectul asta pentru ca stiu persoane care exagereaza cu folosirea „te iubesc”-ului. Iar ce nu suport deloc e „si eu”-l celuilalt. Asta denota superficialitatea despre care vorbeam mai sus, robotizarea, procesul mecanic. Iar „te iubesc”-ul ar trebui sa fie total opus acestor cuvinte, ar trebui ca sursa lui sa fie cu totul si cu totul alta, ar trebui sa cuprinda tot sentimentul in sine, toata trairea. Ma rog, poate-s deplasata, insa orice ar fi nu vreau sa aud asta mereu. Sincer o spun.

Vreau ca aceste cuvinte sa insemne ceva, sa aiba efectul pe care ar trebui sa-l aiba. Asa ca voi, „iubi” care faceti bot cand „pisi / ciuci / bebe / pui” nu spune cuvintele magice, nu va mai plangeti ca va paraseste sau ca nu va mai iubeste. E de inteles, e sufocant, mai trebuie si un pic de aer curat nu numai oxigen la tub, mai trebuie si ceva in interior.

Daca unul din parteneri nu spune asta prea des nu inseamna ca nu simte, ca nu iubeste.  Sentimentele pot fi confirmate in milioane de feluri, printr-o privire sau atingere, nu e musai sa isi foloseasca mandibula ca sa demonstreze. Ochii pe detalii, uneori ele fac tot deliciul!

Aceste fiind spuse, ma bag la somn, vorbim maine, va iubesc! :))))))

Everything is allright…

Posted: 16 Ianuarie 2011 in What I like
Etichete:, , , ,

Eu nu inteleg partea masculina, sa-i zic asa (nu de alta dar imi vin in minte cuvinte foarte putin magulitoare). Ori am cunoscut eu cele mai ciudate specimene, ori sunt eu aiurea. Inclin sa cred ca e ceva din amandoua, insa e incredibil uneori.

Prima mare hiba e nehotararea. Frateeeeeeeeee, sunteti mai nehotarati decat noi. Ar trebui sa stitit ce vreti, sa fiti mai siguri pe voi, ca de obicei noi suntem alea care nu stiu ce vor. Ar trebui sa ne bazam pe voi, daaaaar (si trebuie sa fiti onesti) nu putem.

Uneori va cramponati, ca vai, sunteti in situatii aiurea, iubiti nu stiu ce tipa pe care n-ati stiut sa o apreciati la timpul potrivit, ca o asteptati sa se intoarca, ca nu se poate sa fie ceva serios, desi ati vrea. Hai sa fim seriosi, nici nu vreti ceva serios dar nici nu vreti sa nu fie nimic. Voi vreti din toate cate un pic, daca s-ar putea ca la arabi, cu cate neveste va pofteste inima, ar fi extrem de bine, sa nu mai fiti nevoiti sa alegeti. Ca oricum nu sunteti niciodata multumiti.

O alta chestie e ca va place sa vorbiti. Daaaa, verzi si uscate indrugati toata ziua. „Vai, iubita sa vezi ce bine o sa ne fie impreuna”, bla bla. Da, caz real. Aburi abundenti de alcool in creierii respectivului atunci cand zicea toatea astea, apoi o incursiune in toaleta fetelor, unde l-am tinut un pic de frunte. Acum ma gandesc ca poate s-a rusinat a doua zi  si d-aia nu mai era asa entuziasmat. Oricum ar fi a treia zi i-am dat papucii, nu-mi plac vorbele goale :).

Alta chestie enervanta e aia gen „nu se poate ca-l stiu pe frac-tu de atata timp si o sa se supere pe mine, n-o sa mai vorbeasca cu mine”. Iti spun eu ca daca o tratezi pe sora’sa cu manusi nu are de ce sa se supere pe tine, absolut deloc. Asa ca fii baiat bun si poarta-te frumos iar daca ai cojones poarta si o discutie cu fratele in cauza, nu de alta dar s-ar putea sa ramai surprins de rezultat. In fine, fratele nu e un calau, nu taie capete, iar daca nu aude chestii de genu’ „am f…-o pe sor-ta” si alte „macarii” va spun eu ca prietenia si voia buna sunt de durata :).

Ce nu suport sa aud e chestia aia „sunt cu tipa asta daaaar nu e chiar ceea ce-mi doresc… imi placi, daaaar nu vreau sa o ranesc”. Frate, vrei o relatie sau o aventura?! Nu de alta dar sa stiu daca ma bag sau imi vad de treburile mele, nu imi trebuiesc scuze patetice. Inseland provoci mai mult rau dar asta e, daca nu realizezi asta esti dobitoc. Asa ca nu vreau sa aud ce suflet sensibil ai tu, dorindu-ti sa nu provoci rau „prietenei oficiale” si nici n-o sa te preamaresc din umbra, sperand ca intr-o buna zi vei fi al meu. Sincer, nu vreau sa patesc acelasi lucru. Iar daca accept o aventura atunci ai face bine sa nu crezi ca ai mai multe drepturi decat mine. Si pana la urma daca nu-ti convine ce ai acasa de ce naiba nu faci ceva in privinta asta? Esti cumva un catelus?

Cel mai tampit lucru mi se pare frica pe care o aveti pentru fetele mai indraznete… da, alea care stiu ce vor. E o anumita doza de lasitate care va caracterizeaza. Cum vedeti o fata din asta dati inapoi, chiar daca va place. Ce, va e frica sa nu fiti mai prejos, va trebuie o fiinta inferioara pentru a va simti cu adevarat barbati, va simtiti intimidati? Fetele cu atitudine va plac de la distanta, sau cum? Ma rog, chiar sunteti de neinteles uneori.

Mai sunt aia care cred ca daca fac pe indiferentii sunt in castig de cauza. Dar prin indiferenta ma refer si la gesturi si expresii nu prea consolatoare. Nu, nu va vom iubi mai mult daca sunteti nesimtiti. Pana la urma ne vom casatori cu un om responsabil, care sa aiba grija de noi, care sa ne fie aproape si nu cu Domnul Aroganta :D. Domnul Aroganta e bun cand spiritul competitiv si dorinta de castig ne acapareaza dar pe urma, ca orice trofeu (desi e mult spus, poate bibelou) se acopera de praf :P.

Nu e general valabil si nu intentionez sa jignesc desi tonul ironic exista, insa trebuie perceput ca atare :D. Asa ca dragii mei masculi, e greu fara voi, dar nu imposibil! Incercati sa intelegeti asta :P.

La multi ani!

Posted: 3 Ianuarie 2011 in Random
Etichete:, , , , ,

In primul rand LA MULTI ANI! si chiar o zic cu gura pana la urechi. Sunt in mare forma zilele astea pentru ca am fost mai mult pe drumuri. Un lucru foarte bun pentru psihicul meu dornic de munca. Nu de alta dar cand nu am ce sa fac, o ia razna. Se deterioreaza :).

Am inceput anul, in primul rand, in cea mai placuta companie si cu o dispozitie de zile mari. Prietenele mele cele mai bune sunt „vinovate” de acest lucru si pentru asta tin sa le multumesc. Am avut o noapte mai mult decat agreabila si care va ramane in amintirea noastra, pe langa multe alte evenimente petrecute impreuna. Am cele mai bune prietene din lume, asta v-o spun sincer!!!

Dupa ce am dormit vreo 3 ore mi-am luat talpasita la aeroport, insotita de frati-miu si de fete (doua dintre ele). Nu-mi plac despartirile, ma fac sa ma simt ca la inmormantare (scuze pentru exprimarea macabra). De obicei, sau, ma rog, in trecut, deveneam foarte emotiva in preajma unor evenimente importante. Eram oricum mult mai emotiva decat acum. Acum pur si simplu m-am trezit in aeroport, dupa 3 luni de asteptare, fara absolut nici un sentiment, ca un robot. De obicei nu pot dormi noaptea, imi fac milioane de ganduri, de grijji, chestii din astea. In ultima saptamana, insa, am dormit bustean si am fost perfect normala. Cum ziceam si in alte posturi, m-am robotizat. O sa ajung sa fiu impasibila la orice.

In fine, mi-am luat la revedere si nici macar atunci cand am ajuns in avion nu aveam nimic. E un pic aiurea sa nu ai emotii atunci cand te astepti sa ai :). Imi place sa zbor, decolarea e preferata mea, ma face sa zambesc, pe bune. E o senzatie mereu noua. Am ajuns cu ceva peripetii si cu ceva turbulente la destinatie, mai devreme chiar, si spre surprinderea mea nu ma astepta nimeni. Asta dupa ce era sa raman pe Heathrow si sa pierd zborul spre Manchester. Ma rog, am incercat sa nu ma panichez si a mers din nou :). Pur si simplu ma gandeam ca nu mi se poate intampla mie si ca totul va fi in regula. M-am asezat si dintr-o data s-au ivit oamenii, am mers fericiti spre casa si s-a rezolvat tot. Ma asteptam sa fie mai complicat sa pleci intr-o tara straina si sa mearga totul perfect. Nu aveam aproape nici un fel de garantie, nimic. Oricum ar fi e un happy-end la toate intamplarile din ultimele 24 de ore si asta ma face sa fiu si mai relaxata.

Voi locui in casa cu niste oameni pe care ieri i-am vazut pentru prima data in viata mea. Cam cat de ciudat suna asta?! Si sunt asa deschisi, li se pare un lucru asa normal. E uimitoare mentalitatea asta a lor. Pe noi asta ne strica, mentalitatea de rahat. Asta ne duce pe toti in jos. Suntem invatati cu atatea prejudecati, cu atatea prostii incat uitam sa mai traim, sa mai iubim, sa mai avem incredere. Altii stiu sa traiasca mult mai frumos decat noi, cu mult mai multa relaxare. Noi ne crispam din orice.

Am plecat pentru a face o schimbare majora. Si pentru bani, de ce sa mint. Pentru ca nu mai vreau munca de birou. Pentru ca nu ma pot dezvolta ca make-up artist aici (tara pilelor si descurajarii initiativelor). Pentru ca m-am saturat sa am tot felul de oameni inchistati in jurul meu. Pentru ca nu mai gasesc pe nimeni interesant cu care sa ai ce sa vorbesti. Pentru ca nu am radacini. Pentru ca imi place Anglia. Pentru ca imi place cu avionul. Pentru ca imi plac copii. Pentru ca visez si sper. Pentru ca am curaj. Pentru ca nu iubesc. Pentru ca vreau sa uit si sa fiu uitata. Pentru ca vreau sa ma pierd de tot in multime, sa nu ma cunoasca nimeni, sa merg pe strada perfect anonima, sa fiu in umbra. Pentru ca vreau sa mi se faca dor. Pentru ca as vrea sa raman aici. Pentru ca am nevoie sa fac parte dintr-o familie. Si as putea continua…

N-am lasat nimic in urma. Nu ma refer la oameni, ci la realizari. Tot ce-am muncit a fost degeaba. Nimic strans, totul risipit, nimic concret, totul nesigur. Asa ca merit o frumoasa vacanta de 1 an. Asta o sa fie, un fel de vacanta in familie :).

As fi vrut sa pot sa reusesc acasa, sa nu fiu nevoita sa plec, sa nu intampin atatea obstacole. Dar uneori pur si simplu trebuie sa pleci si chiar am simtit asta. Mi s-a pus totul impotriva deodata… In fine, acum nu pot decat sa ma bucur de noile mele impresii, nu are rost sa comentez ce-a fost,  nu pot sa ma gandesc decat la ce va fi de acum inainte. Si sunt chiar entuziasmata!!! Orice ar fi, e o experienta.

P.S. As fi vrut sa te mai vad o data! 😉