Arhivă pentru Martie, 2011

E nedrept… dar ce mai e drept in lumea asta? Daca asa a fost sa fie, cu cine sa te certi, cu cine sa te lupti? Daca stim ceva cu adevarat sigur in viata asta e ca o sa murim. Nu exista alt lucru mai cert. Doar ca nu stim cand, de ce sau unde. Oricum n-ar face nici o diferenta. Mai bine. Dar e nedrept…

E nedrept ca am pierdut un prieten, un om bun cu care puteai sta de vorba ore intregi. Un om care stia sa asculte… Un munte de cunostinte, un suflet bun… si nu spun doar vorbe. Am cunoscut un om deosebit, cu bun simt, cu o inteligenta innascuta, cu umor.

O sa-mi lipseasca acel „Saru’ mana mandro”… Imi aduceai mereu ciocolata sau suc si ma intrebai daca am destui bani cand ieseam in oras… „o fata trebuie sa aiba mereu bani”, imi spuneai… M-ai ajutat mult si cu vocea aia a ta domoala imi spuneai ca totul o sa fie bine… si uite cum e…

Imi pare rau pentru ce am gresit fata de tine; suntem niste nesabuiti egoisti si nu realizam ce fel de comportament afisam pana nu e prea tarziu… dar mi-ai fost drag si stii asta. Atata timp am fost ca niste frati… toti, cu bune si rele… au fost momente pe care cu siguranta nu le voi uita si intr-adevar ai fost un prieten la nevoie.

Din tot sufletul imi pare rau si fie ca acolo unde esti sa ai parte de liniste, sa ai parte de tot ce n-ai avut aici… sa te odihnesti in pace prieten drag…

Anunțuri

Se pare ca nu mai pot sa scriu. Sunt obosita si stresata si nu mai am timp sa ma gandesc la probleme. Nu ma mai gandesc la ele pentru ca sunt pusa fata in fata cu ele si trebuie sa le rezolv. Practic. Nu mari probleme, rutina zilnica, concentrare, efor mintal continuu. E obositor dar pana la urma ne obisnuim cu toate. Nu e nimic ce nu putem face si de obicei trecem prin foarte multe situatii surprinzator de adaptati.

Asta e, adaptabilitatea e cheia. Dar eu am si o fire mai paguboasa. Pun totul la suflet si bineinteles progresul inceteaza sa apara sau apare lent si greoi. Dupa o vreme in care cred ca am avansat si ca sunt „mare si tare” revin la vechii demoni. Nu am patit nimic, doar ca bineinteles entuziasumul dispare si el cu vreme si o chestie ce te bucura devine simpla rutina si iti doresti alte lucruri. Sunt foarte nestatornica, stiu. Si de fiecare data cand incep ceva incep cu un entuziasm de nedescris sfarsind prin a lasa totul balta si a incerca altceva (de obicei cu totul opus) cu acelasi entuziasm de nedescris si tot asa.

Acum vreau altceva… sau cred ca vreau altceva doar la ora asta, peste ora s-ar putea sa vreau altceva. Stiu ca de fapt asta vreau dar mai stiu ca mai e putin si ma intorc acasa pentru o mica vacanta si probabil aceasta nerabdare (pentru ca asta e) ma afecteaza emotional. M-am pierdut printre cuvinte, printre ganduri, printre planuri.

Cel mai rau e ca nu stiu ce vreau. Cel mai rau lucru posibil e sa nu stii ce vrei. Ori sunt eu vreo alta specie. Habar n-am, posibil sa fie asta problema.

In fine as putea abera foarte mult pe acest subiect dar nici sa scriu nu mai am chef acum :)). Noapte buna!

Nu suport sa aud vorbindu-se rau despre romani. Nu suport sa mi se arunce o privire piezisa atunci cand afirm ca sunt din Romania. Nu, nu sunt din lumea  a treia, nu, nu mi-e rusine ca sunt de acolo si privirile astea piezise mai mult ma ambitioneaza.  Da, sunt romanca si asa o sa raman indiferent ce se va intampla. Si daca inca se sufera de xenofobie atunci inseamna ca nu traim in epoca potrivita.

Nu conteaza ce au facut  altii in numele nostru, nu facem presupuneri gresite despre un popor intreg. S-a declannsat o campanie de defaimare la adresa noastra si devine din ce in ce mai greu sa fii roman in Europa. Da, si noi suntem aici ca si celelalte tari. In Anglia sunt conditii speciale (si cand spun speciale ma refer la impedimente si carari intortocheate) pentru romani si bulgari in ceea ce priveste munca, studiile si bineinteles integrarea. Toata lumea fuge de romani. Toti se uita stramb si neincrezator.

Suntem vazuti ca niste hoti, lenesi, inapoiati. Chiar asa sa fim? Toti? E nevoie de multa ignoranta pentru a afirma asta despre un intreg popor. Suntem mult mai educati si mult mai inteligenti decat multi „europeni”. Bagajul nostru de cunostinte este mult mai bogat decat al altor popoare. In general sunt niste ignoranti care nici nu stiu prea multa geografie sau istorie sau orice altceva, decat ceea ce ii priveste. Invatam in scoala totul despre Europa, ei n-au nici cea mai vaga idee, sau daca au sunt idei generale, neaprofundate.

Avem mult mai multa intuitie si perpicacitate, suntem cu mult mai intreprinzatori si uneori facem totul din nimic, ceea ce pentru ei este de neconceput. Noi nu avem sustinere si totusi reusim, traim si chiar la un nivel bun. Toti se gandesc ca nu stim sa traim, dar de fapt stim mai mult decat multi altii. Si stim ce inseamna greul, stim sa aratam ca ne pasa, ca simtim, ca suntem multilateral dezvoltati. Frati-miu a fost intrebat in America daca avem televizoare in Romania, cam asta este nivelul de cunostinte pe care il altii despre noi. Cred ca suntem niste fomisti care traiesc in grota, care nu stiu ce e ala televizor sau computer desi numerosi romani sunt responsabili de dezvoltarea unor noi tehnologii, multi savanti sunt romani si multe descoperiri se fac cu ajutorul lor.

Sansele noatre de a reusi sunt imputinate din start, nu avem o sansa egala de a porni la drum. Nu vreau  sa pomenesc de unde a pornit renumele nostru si toate intamplarile care au dus aici. Nu vreau sa pomenesc starea in care se afla tara noastra din punct de vedere economic sau politic. Nu romanul de rand a dus tara asta in situatia asta. Vreau sa pomenesc doar partea buna a lucrurilor, partea noastra buna si meritele pe care nu ni le recunoaste nimeni. Multi romani fac cinste acestui popor si n-ar trebui sa lasam capul in pamant.

Dar asa a fost dintotdeauna, a trebuit sa luptam pentru ceea ce ne dorim si pentru a pastra ceea ce avem. Asa ca sunt mandra ca sunt romanca si incerc sa arat altora ca tot ceea ce au auzit despre noi este total gresit. Si  intr-o mare masura am reusit si cel putin intr-un cerc restrans se va vorbi despre romani cu consideratie.