Poate paradoxal

Posted: 20 Iulie 2011 in Random
Etichete:, , , , ,

In opinia mea o femie trebuie sa fie in primul rand dorita si apoi iubita. De ce zic asta? Pentru ca asta cred. Pentru ca prefer, ca femeie, sa fiu dorita, sa fiu privita cu dorinta decat cu obisnuinta. Nu e chiar asa de rau precum suna. Intr-adevar amandoua se transforma la un moment dat in obisnuinta dar asta este omul, mereu cu noi si noi aspiratii si dorinte. Nimic neobisnuit. Asa cum iubirea se transforma in obisnuinta asa si dorinta se transforma in rutina.

La inceputul fiecarei relatii exista doar dorinta si cine spune ca nu e asa… nu stiu cum e dar nu prea are dreptate :). La inceput iti doresti o persoana si asta te tine in jurul ei, pe parcurs iti dai seama ca ai ajuns sa o iubesti, dupa o vreme iti dai seama ca o iubesti dar nu o mai doresti asa cum o doreai la inceput, dupa o alta perioada iti dai seama ca iti doresti sa fie acolo nu pentru ca o iubesti sau o doresti ci pentru ca… te-ai obisnuit sa vii acasa si sa o gasesti acolo. Iti dai seama ca face parte din viata ta, ca toti prietenii tai o cunosc si o plac, ca parintii tai o cunosc si  o plac, ca lumea zice ca va sta bine impreuna, ca lumea din jur se asteapta sa va vada impreuna.

Nimic rau in asta, de fapt este inevitabil. Nimeni nu are parte de pasiune toata viata sau de iubire. Sunt sentimente si porniri ce se sting in timp si din inertie ramai legat de o persoana. Stii ca e acolo pentru tine, stii ca te accepta asa cum esti, stii ca nu pleaca nicaieri. Reconfortant nu? Nu mai sunt alte inconveniente pentru ca deja va cunoasteti mult prea bine. Nu ai cum sa iti pastrezi misterul pana la capat. O relatie placuta pana la urma, imbatraniti frumos pentru ca v-ati obisnuit unul cu altul.

Si acum cineva m-ar intreba de ce nu as vrea asa ceva? Sa zicem ca ai vazut un bibelou undeva (stiu eu de ce am ales bibeloul 🙂 ) si doresti sa il ai. Strangi banii respectivi sau deja ii ai (a se citi printre randuri) si il achizitionezi. Ajungi acasa si il pui frumos intr-un loc unde sa il ai in vedere mereu. Si il admiri si ai grija de el, il stergi ded praf si iti este tare drag. Esti mandru de el si multumit. Mai iesi din casa si intr-o buna zi ajungi acasa si bibeloul e acolo, la locul lui, doar ca treci pe langa el si iti vezi de ale tale. Il ai inca in vedere dar a trecut acea bucurie de la inceput. Intr-o buna zi il iei de acolo… din raza vizuala si il pui in vitrina. E al tau, n-ai de ce sa iti faci griji, acum e pentru decor. Zilele trec si praful se asterne… si ajungi sa il stergi pentru ca trebuie…

In fine, cred ca m-am facut inteleasa. Nu vreau sa par insensibila sau o acritura (desi nu stiu pe cati conving, dar putin imi pasa). Prefer sa raman la magazin :). Intr-o buna zi voi fi si eu un bibelou prafuit intr-o vitrina dar o sa ma asigur ca trece indeajuns de mult timp si ca o sa aman acel moment pe cat posibil. Si nu, nu vreau sa spun ca o sa raman singura cat mai mult timp posibil ci ca o sa fac in asa fel incat sa nu ajung in vitrina prea curand. 

Consider ca e mult mai bine sa fiu dorita de un barbat decat sa fiu iubita de acelasi barbat care doreste… altceva. O sa ziceti ca e o utopie. Posibil, mai mult decat probabil chiar. Dar nu vreau sa ajung ca cel de langa mine sa zica „Nu ma despart de ea ca o iubesc, ca m-am obisnuit cu ea, ca a facut atatea pentru mine”. Nu, nu ma iubesti daca ma tii asa langa tine. Nu ma iubesti daca le spui prietenilor tai ca nu poti sa o iei de la capat pentru ca ai o obligatie fata de mine, ca te-ai obisnuit cu mine si ca deja te cunosc si te accept asa cum esti. Nu ma iubesti daca faci dragoste cu mine si te gandesti ca maine te trezesti de dimineata si ca o sa ai o zi plina la serviciu.  Pentru ca daca ma iubesti nu lasi lucrurile astea sa intervina, nu grabesti tu rutina ci incerci sa o alungi cat mai mult.

Un barbat care doreste o femeie incearca sa prelungeasca fluturasii aia iar ea stie cum sa ii provoace in continuare. In timpul zilei se gandeste cum ajunge seara in bratele ei si e in stare sa isi sacrifice o noapte intreaga pentru senzatia aia incredibila si numai gandul ca intr-o zi n-o s-o mai aiba il omoara. Si o sa ma intrebati daca exista asa ceva. Iar eu o sa zic ca da, ca totul depinde de noi sa stim sa ne facem doriti, sa nu spunem niciodata „Gata, e al meu/a mea!”

Nu, nu le stiu eu pe toate dar sunt sigura ca o noapte de nesomn se recupereaza pe cand o flacara se mentine cu greu. Zic de fapt ca viata de cuplu e inevitabil supusa acestui martiriu dar nu e nevoie sa o martirizam inainte de vreme. Nu obisnuinta ne tine impreuna si nici faptul ca ne plac aceleasi programe. Dimpotriva as prefera sa nu am nimic in comun cu cineva dar cand ma gandesc la el sa imi friga sufletul. Sa ma dau de ceasul mortii sa am parte de acel „ceva”, sa imi bata inima sa-mi sparga pieptul, sa ma cutremur din cap pana in picioare, sa imi tremure mainile, picioarele cand sunt langa acea persoana sa mi se ia aerul si sa nu pot sa vorbesc. Prefer sa ma chinui, sa mi se rupa sufletul decat sa pun capul pe perna cu gandul ca maine am o zi plina si ca o sa trebuiasca sa ma trezesc devreme. Cum sa fac asta cand langa mine e persoana pe care o doresc atat de mult, cum sa nu ma cuibaresc langa ea si sa ma gandesc ca e dumnezeisc de bine… cum sa ma trezesc dimineata ciufulita si somnoroasa, de preferinta in tricoul lui si sa se ridice in graba, ca e tarziu si intarzie la munca fara sa se uite la mine ca la un copil  capricios, fara sa imi zambeasca.

Ziua aia va fi una foarte trista pentru mine. Ziua aia va insemna inceputul unui sir de zile la fel. In ziua aia voi sti ca nu mai am un loc principal in viata lui. Nu, nu vreau sa aud chestii de genul „Trebuie sa si mancati”. Imi pare rau dar nu sunt de acord, pentru ca o clipa, un sarut nu te falimenteaza si sunt sigura ca o sa ai o zi buna daca faci asta. Oricum, intr-o buna iti vei dori sa vezi fata aia de copil somnoros si sa o prinzi in palme si sa o saruti. Cati dintre noi isi mai acorda timpul sa il vada pe celalt asa cum e el, facand lucuri simple. Du-te acasa si uita-te la prietena ta cum se plimba prin casa lenesa, cum iti zambeste cand se uita la tine si nu uita niciodata de ce ti-ai dorit-o atat, aminteste-ti cand ai vazut-o prima data si cum stateai ca un copil in fata ei prima data cand ati vorbit. Aminteste-ti de cate ori ti-ai aranjat parul si cate tricouri ai probat prima data cand ai scos-o in oras (da si voi faceti asta!!).

Aminteste-ti cand ai sarutat-o prima data, aminteste-ti cum a fost prima noapte de dragoste, cum ai tinut-o in brate apoi si capul iti era golit de orice alte lucruri. Aminteste-ti cum a trebuit sa pleci si nu stiai daca si ea e la fel de fericita ca tine si nu stiai daca trebuie sa o suni sa vezi din vocea ei daca e asa. Sau aminteste-ti cum dimineata ai luat-o in brate si te-ai lipit strans de ea si stiai ca ea zambeste. Aminteste-ti cat de fericit ai fost toata ziua si ai fi vrut sa ii auzi vocea incontinuu si cum jubilai cand v-ati intalnit iarasi. Cum adormeai cu gandul la ea, cum, poate, o visai. Aminteste-ti permanent de ce ea si nu altcineva. Nu lasa sa se stearga imaginea ei in sufletul tau, nu considera altceva mai presus de dragoste. Viata e prea scurta si prea vicleana ca sa alergi dupa lucruri materiale. Bucura-te atat cat poti de dragoste ca necazuri avem toti si cu duiumul. Dragoste nu avem toti… numai cei ce au nu stiu cat de fericiti sunt…

Nu n-am vazut filme siropoase si nici nu debordez eu de romantism, nu vreau serenade la blacon sau flori in fiecare zi. As vrea sa ne bucuram de ce ni se ofera. Nu stiu cat de coerenta am fost si nici n-am urmat acelasi fir epic. Ce vreau sa spun e ca prefer sa fiu dorita si sa traiesc intens fiecare moment care mi se ofera decat sa fiu iubita o viata in monotonie. Prefer sa fiu exact asa cum vreau, prefer sa spun ce gandesc si sa fac ce vreau, sa-mi pastrez personalitatea decat sa fiu dresata sau sa ma dresez. Prefer sa mor de dor decat de plictiseala, prefer sa spun „te iubesc” decat sa regret ca n-am facut-o… prefer sa nu ma ascund. De cand a devenit „Te iubesc” tabu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s