Archive for the ‘Funny me’ Category

As starni curiozitatea oricarui psiholog faimos :)! Va asigur! Sau l-as bulversa pana m-ar considera de-a dreptul dereglata! Asta pot s-o afirm sus si tare. Daca nici eu nu ma mai inteleg!

In fine, dupa acest inceput in forta as vrea sa va marturisesc ca eu nu ma mai chinui sa ma intelg, capitulez pana si in fata mea. Nu exista un mod rational de a ma intelege. Trebuie sa fi cunoscut o zona crepusculara inainte de a ma cunoaste pe mine! In fine…

O sa va intrebati ce inseamna titlul, ca oricum eu imi aleg niste titluri care, de obicei, se regasesc prin continut sau, cel putin, asa am eu impresia. Chestia e ca asa reactionez eu, trebuie sa fiu mereu deasupra si refuz sa vad uneori cele mai clare lucruri pentru ca sunt in dezavantajul meu. Da, ati inteles bine, nu accept sa fiu in pierdere si nu recunosc atunci cand situatiile nu-mi sunt favorabile. Incerc sa gandesc si sa storc dintr-o situatie doar ceea ce-mi convine. O sa ziceti ca nu e nimic rau… va asigur ca e cel mai rau.

Trebuie sa-mi deschida cineva ochii cu ranga ca sa realizez (numai dupa ce il supun pe acel cineva la suplicii greu de trecut cu vederea) ca de fapt EU NU AM DREPTATE! Asa ca imi voi cere scuze public unei persoane care se chinuie de mai bine de un an jumatate sa imi explice ceva ce eu am refuzat sa inteleg pana mai alaltaieri. IMI PARE RAU, AI AVUT DREPTATE! Mi-e incredibil de greu sa recunosc acest lucru dar e de datoria mea sa o fac si sa incetez a ma mai purta ca un copil rasfatat.

Imi pare rau ca am stricat fiecare intalnire a noastra, imi pare rau ca ti-am provocat tot felul de nelinisti si suspiciuni. E vina mea si recunosc cu mana pe inima ca tu ai avut dreptate si eu nu. M-am comportat ca o zanatica pentru ca n-am vrut niciodata sa recunosc ca n-am avut sorti de izbanda. Inca de la inceput am pierdut si am vazut abia la sfarsit. Ai dreptate sa ma consideri nebuna, asa am si fost. Ai dreptate sa imi reprosezi lucruri pentru ca sunt adevarate si toate discursurile mele pretins „rationale” erau de fapt irationale. Acum vad asta… prea tarziu o sa spui si stiu ca asa e. Inca o data ai dreptate. Pretind ca nu imi pasa dar mi-a pasat din primul moment, am pretins explicatii pe care nu le meritam sau la care nu aveam dreptul, am pretins mai mult decat era necesar.

Trebuie sa apreciez rabdarea si intelegerea ta. Probabil altcineva mi-ar fi inchis gura de mult insa tu ai continuat sa imi oferi circumstante atenuante si in cele mai multe cazuri nu le-am meritat. Te-am cam chinuit asa… psihic in primul rand si fizic (doar ca aici nu e de rau 😀 ). Dar am realizat intr-un final dar acum e fix vax pentru ca nu ma mai crezi si am ajuns la vorba veche cu increderea pierduta e cel mai greu de recastigat. Dar o merit!

Cat despre marturisirea mea socanta, la care cred ca ai scapat o injuratura printre dinti si un „E NEBUNAAAAA!” nu pot sa iti spun decat ca nu te priveste. Inca din primul moment a fost asa iar de atunci desi m-am luptat asiduu n-am reusit sa schimb mare lucru desi m-am straduit cat am putut. Sincer iti spun, asta nu mai e o alta schema de-a mea. Pur si simplu n-m putut sa combat ceea ce am simtit inca de prima oara cand am stat fata in fata. Stii si tu cum e, sunt sigura asa ca din moment ce nu te priveste aceasta stare a sufletului meu (in sensul ca nu te chinui tu) nu imi tine teorii cum ca am stabilit de la inceput ce si cum. N-am nevoie de asta, o sa fiu bine si nu-mi trebuie dadaceala. Mi-am tinut in frau aceasta pornire pana acum iar acum ca am zis-o, pe langa faptul ca ma simt tare usurata, am inceput sa relizez ceea ce am spus mai sus.

Am fost amorsata pana acum si acum am explodat, nimic mai frumos decat sa ma vezi cum ma manifest ca o nebuna :D. Dar o sa ma tii minte, macar pentru nebunia mea 😀 si intr-o buna zi n-o sa mai fii furios pe mine iar in acea buna zi poate voi fi scapat de sub auspiciile inimii mele capricioase. Nefiind al meu am incercat sa dau vina pe tine pentru esecul meu, in loc sa inteleg si sa tac am tipat si m-am revoltat. Ce vrei, capoasa pana la capat! Asa e cand visezi la ceva ce iti este interzis… pornesti asedii cu o pofta crescanda :D. Dar nah! capul plecat sabia nu-l taie si e timpul sa capitulez :P.

Asa ca respectele mele si daca citesti asta incearca sa razi cum rad si eu in acest moment (dupa ce in prealabil am avut o criza isterie). Acestea fiind spuse trebuie sa renunt la a fi deasupra pentru a ma declara invinsa in aceasta campanie a mea de a nega totul. Promit sa tin capul in pamant de acum incolo :D.

Pace!

Avantaje:

– are bani, in concluzie are si masina (masini) si casa (case). Clar un plus, nu trebuie sa mai economisesti tu si sa-ti rupi unghiutele muncind;

– te duce in locuri selecte, nu te amesteci cu plebea (vezi Doamne!);

– iti cumpara haine de firma, bijuterii, nimicuri, prostii (designer label) pentru ca stie ca astea te fac fericita si pentru ca stie ca singura ta lectura e cea a etichetelor;

– nu trebuie sa speli, sa calci, sa faci curat, etc, pentru ca isi poate permite o menajera sau tot felul de ustensile care iti usureaza munca;

– vacante luxoase, mare, soare, caviar si tot felul de delicatese;

– daca ai nevoie de ceva, hop! sare cu banu’ ca deh la el sta puterea.

Dezavantaje

– are bani, in concluzie e batran, analfabet sau cu ghiuluri (nu vreau sa jignesc) si da are masini si case dar vorba cantecului „he doesn’t have the looks”. Dar mai retine ceva, sunt ale lui. Casele si masinile nu iti apartin, el le-a achizitionat, legal sau nu (nu e treaba noastra) si nu cred ca e fraier sa le treaca pe numele tau (nu vorbim despre exceptii). Asa ca daca lucrurile nu merg prea bine s-ar putea sa te intorci la mamica;

– locurile selecte… hmmm aici e cu dus si intors, doar ca o sampanie costa cat salariul meu pe-o luna nu inseamna ca e si ceva deosebit. In fine, nu poti sa faci nimic cu gusturile omului;

– iti cumpara haine de firma si alte chestii din astea ca sa faca impresie si pentru ca stie ca esti de cumparat, asa ca urca el pretul inainte sa o faci tu;

– mda, din moment ce exista astfel de servicii de ce sa nu apeleze la ele ,ca pana la urma cred ca stie ca tu nu stii sa gatesti si sa faci tot ce trebuie prin casa, asa ca nu vrea sa flamanzeasca si sa-si poarte camasile sifonate;

– nu te gandi ca vacantele le face doar de dragul tau, relaxarea e si pentru el si o pipita buna langa el, da bine in ochii lumii;

– hop! cu banu’ daca ai nevoie de ceva dar daca are el nevoie de ceva ar cam trebui sa te executi fara prea multe mofturi.

Exista, dupa cum vedeti si un revers la toate astea. Nu vreau sa sune prea… asa, nush cum sa zic, ma rog, important. E un fel de pamflet. Suprematia asta a banilor e aiurea. Si fetiscanele astea care cauta numai bani sunt si mai deplasate (despre ele e vorba aici). Pentru ca vad tot felul de cupluri in care diferenta de varsta e prea mare pentru a face sacrificiul banilor. Si decat sa dormi in matase langa un Tutankamon imbalasamat mai bine pas!

Sunt si barbati (care nu se balacesc la propriu in bani) cu care poti avea o viata fericita si sa fie si „good looking”. E mai bine sa ai cate putin din toate decat sa ai un dezechilibru total. Parerea mea!

Stateam de vorba cu frati-miu si inca un prieten de-al lui. Si prietenul in cauza zice „Bai frate, ce nu suport sa aud de la o femeie e faza aia << tu esti primul cu care am facut asta>>; Hai nu zau!”.

M-a bufnit rasul si m-am gandit la penibilul situatuiei. Da, tipul are dreptate. Nu poti „sa faci dragoste” (urasc expresia asta dar nu pot sa fiu vulgara acum :P) cu un barbat si la sfarsit sa ii zici asta… daca nu esti cumva virgina :). Adica suna aiurea, suna ieftin, nu ca o mare onoare. Daca e idiot poate pica in plasa asta, dar stim ca nu e chiar asa. Mai bine ii arunci un compliment legat de „prestatia” lui si va fi mult mai incantat. Stim ca masculii au orgoliu si mai stim ca trebuie si gadilat pe deasupra, asa ca folositi-va materia cenusie.

Nu cred ca un barbat se cosidera vreun norocos daca ii spui „esti primul cu care stau deasupra / esti primul care ma plesneste / esti primul care  imi da (la)…” (scuze asta e cam aiurea 🙂 dar, in fine, ati inteles ideea, ce sa ne mai cramponam). Chiar nu cred ca se schimba ceva in comportamentul lui daca aude asta, iar uneori s-ar putea sa aiba unele reactii… adverse. In fine, cred ca daca vrei sa discuti ceva in dormitor, trebuie sa elimini subiectele de genul asta. Ca si cele legate de piata, de situatia politica, de ursii panda din rezervatiile chineze, de epilat / coafat / machiat, nu de alta dar in dormitor (sau canapea sau orice alta locatie) ne balacim in feromoni, endorfine si alte substante din astea aducatoare de veselie, de ce sa le risipim prea repede? Vorba multa saracia omului (in endorfine). Asa ca mai multe fapte decat vorbe in locatia cu pricina.

Frati-miu o sa zica ceva de genul „bine ca esti tu desteapta, bine ca le stii tu pe toate!” cand / daca o sa citeasca asta, dar asta e alta treaba, de familie :). In nici un caz nu vreau sa ma dau desteapta, consider ca sunt chestii pe care, daca stam sa le gandim un pic, le realizam si singuri(e), nu ltrebuie  sa ni le spuna cineva. In general exista chestia asta la femei, de a face tot felul de remarci nu tocmai potrivite, pentru ca nu se simt destul de sigure pe ele si vor sa induca anumite impresii (gresite in mare parte) asupra partenerilor. Nu, nu te va considera nici un barbat usa de biserica daca ii zici ceva de genul, daca incerci sa te scuzi cumva pentru ceea ce s-a intamplat. Si nu sunt prea multi aia carora le plac genul  asta de femei. Adica daca tot a fost cum trebuie si v-ati simtit amandoi bine de ce sa mai poluezi fonic zicand balivernele astea. Si chiar daca e primul care te-a pus pe sifonier, ce-are a face?

Daca te intreaba el, atunci raspunde-i ca „da, tu esti primul care imi face asta”, pentru ca in general pentru asta intreaba, asta vor sa auda, ca altfel n-ar mai intreba. Dar nici intrebarea asta n-o s-o auzi prea des daca ai de-a face cu barbati (nu cu baieti, subliniez). Nu stiu exact de ce vor sa auda chestii din astea uneori, poate din aceeasi neincredere, poate vor sa se simta inovativi, originali, cine stie. Prefer sa fiu intrebata chestii legate de elemente de dinamica, putina fizica si chimie, decat daca am mai fost vreodata trantita de usa (oricum e un cliseu din filme).

Oricum sunt niste chestii stupide toate remarcile si intrebarile astea, pentru ca fiecare din noi are un anumit bagaj, o anumita experienta de care nu trebuie sa se rusineze, pe care nu trebuie sa incerce sa o ascunda. Nu suntem sfinti iar vremea cand se juca camasa la nunta e de mult apusa.

De-asta ma enerveaza chestia asta, pentru ca dupa remarci de genul asta femeile devin subiect de ras. Adica in discutiile de genul asta dintre baieti, in nici un caz respectiva n-ar fi primit comentarii favorabile referitor la exclusivitatea pretinsa. Si mai e chestia ca noi nu ii intrebam nimic pe ei, masculii, si in nici un caz nu ne dorim sa fie niste incepatori, niste neindemanatici. In fine e cu dus si-ntors chestia asta pentru ca multi o sa-mi sara in cap ca, vai de mine, nu conteaza ce face un barbat, femeile trebuie sa fie mult mai precaute (a se citi neiesite in lume). Dar sincer, subiectul asta ma dezgusta si n-am spatiu aici sa ocarasc aceasta stupida prejudecata a rahatului asta de turma, „lumea”. Poate altadata, dar nu vreau sa dau drumul la injurii aici, nu e civilizat :P.

Asa ca fetelor, cu tupeu,  ca oricum suntem superioare numeric! 😀

Nu inteleg persoanele care folosesc „te iubesc” pe post de „buna ziua” sau „la revedere”.

„- Ok, vorbim mai incolo / cand ajung acasa / peste 5 minute, etc, te iubesc”.

„- Ok, si eu”.

In prima propozitie putem inlocui cu usurinta „te iubesc”-ul de la sfarsit cu „pa pa”. Te iubesc = pa pa… de cand asta?

Asta inseamna sa abuzezi de folosirea „te iubesc”-ului. Isi pierde intelesul, valoarea, profunzimea.

Iar unele femei sunt atat de cretine incat daca nu aud asta din 5 in 5 minute se cred respinse, urate, etc. Bagati-va mintile in cap, saracu’ baiat se executa si zice „te iubesc” pur si simplu la comanda, ca stie ca de nu zice asta o saupara pe „iubi” si nu mai primeste… nimic. Stie ca daca „iubi” nu aude asta e de rau, e PMS non-stop, nu o mai da la capat cu ea.

Lasand gluma la o parte, si ca barbat si ca femeie ar trebui sa te gandesti ca aceste cuvinte au un farmec  aparte, iar folosirea lor constanta le goleste de continut. Ca folosindu-l la sfarsitul fiecarei conversatii telefonice sau de fiecare data cand iesi pe usa, etc, e deja prea mult, ca folosirea lor e mecanica; esti un robotel programat si nimic mai mult.

„Te iubesc”-ul ar trebui sa te arunce in stari de fericire, sa jubilezi cand il auzi; sa tanjesti, sa iti doresti sa il auzi si sa ramai cu zambetul larg pe buze dupa ce ti s-a indeplinit dorinta. Asa, auzindu-l la orice ora e ca si cum ar fi ceva normal.

Poate sunt de moda veche, dar eu vreau sa fiu surprinsa. Vreau sa fie ceva care sa ma scoata din cotidian, sa uit de tot ce e in exterior si sa ma desfat la auzul celor doua cuvinte.

Am abordat subiectul asta pentru ca stiu persoane care exagereaza cu folosirea „te iubesc”-ului. Iar ce nu suport deloc e „si eu”-l celuilalt. Asta denota superficialitatea despre care vorbeam mai sus, robotizarea, procesul mecanic. Iar „te iubesc”-ul ar trebui sa fie total opus acestor cuvinte, ar trebui ca sursa lui sa fie cu totul si cu totul alta, ar trebui sa cuprinda tot sentimentul in sine, toata trairea. Ma rog, poate-s deplasata, insa orice ar fi nu vreau sa aud asta mereu. Sincer o spun.

Vreau ca aceste cuvinte sa insemne ceva, sa aiba efectul pe care ar trebui sa-l aiba. Asa ca voi, „iubi” care faceti bot cand „pisi / ciuci / bebe / pui” nu spune cuvintele magice, nu va mai plangeti ca va paraseste sau ca nu va mai iubeste. E de inteles, e sufocant, mai trebuie si un pic de aer curat nu numai oxigen la tub, mai trebuie si ceva in interior.

Daca unul din parteneri nu spune asta prea des nu inseamna ca nu simte, ca nu iubeste.  Sentimentele pot fi confirmate in milioane de feluri, printr-o privire sau atingere, nu e musai sa isi foloseasca mandibula ca sa demonstreze. Ochii pe detalii, uneori ele fac tot deliciul!

Aceste fiind spuse, ma bag la somn, vorbim maine, va iubesc! :))))))

Eu nu inteleg partea masculina, sa-i zic asa (nu de alta dar imi vin in minte cuvinte foarte putin magulitoare). Ori am cunoscut eu cele mai ciudate specimene, ori sunt eu aiurea. Inclin sa cred ca e ceva din amandoua, insa e incredibil uneori.

Prima mare hiba e nehotararea. Frateeeeeeeeee, sunteti mai nehotarati decat noi. Ar trebui sa stitit ce vreti, sa fiti mai siguri pe voi, ca de obicei noi suntem alea care nu stiu ce vor. Ar trebui sa ne bazam pe voi, daaaaar (si trebuie sa fiti onesti) nu putem.

Uneori va cramponati, ca vai, sunteti in situatii aiurea, iubiti nu stiu ce tipa pe care n-ati stiut sa o apreciati la timpul potrivit, ca o asteptati sa se intoarca, ca nu se poate sa fie ceva serios, desi ati vrea. Hai sa fim seriosi, nici nu vreti ceva serios dar nici nu vreti sa nu fie nimic. Voi vreti din toate cate un pic, daca s-ar putea ca la arabi, cu cate neveste va pofteste inima, ar fi extrem de bine, sa nu mai fiti nevoiti sa alegeti. Ca oricum nu sunteti niciodata multumiti.

O alta chestie e ca va place sa vorbiti. Daaaa, verzi si uscate indrugati toata ziua. „Vai, iubita sa vezi ce bine o sa ne fie impreuna”, bla bla. Da, caz real. Aburi abundenti de alcool in creierii respectivului atunci cand zicea toatea astea, apoi o incursiune in toaleta fetelor, unde l-am tinut un pic de frunte. Acum ma gandesc ca poate s-a rusinat a doua zi  si d-aia nu mai era asa entuziasmat. Oricum ar fi a treia zi i-am dat papucii, nu-mi plac vorbele goale :).

Alta chestie enervanta e aia gen „nu se poate ca-l stiu pe frac-tu de atata timp si o sa se supere pe mine, n-o sa mai vorbeasca cu mine”. Iti spun eu ca daca o tratezi pe sora’sa cu manusi nu are de ce sa se supere pe tine, absolut deloc. Asa ca fii baiat bun si poarta-te frumos iar daca ai cojones poarta si o discutie cu fratele in cauza, nu de alta dar s-ar putea sa ramai surprins de rezultat. In fine, fratele nu e un calau, nu taie capete, iar daca nu aude chestii de genu’ „am f…-o pe sor-ta” si alte „macarii” va spun eu ca prietenia si voia buna sunt de durata :).

Ce nu suport sa aud e chestia aia „sunt cu tipa asta daaaar nu e chiar ceea ce-mi doresc… imi placi, daaaar nu vreau sa o ranesc”. Frate, vrei o relatie sau o aventura?! Nu de alta dar sa stiu daca ma bag sau imi vad de treburile mele, nu imi trebuiesc scuze patetice. Inseland provoci mai mult rau dar asta e, daca nu realizezi asta esti dobitoc. Asa ca nu vreau sa aud ce suflet sensibil ai tu, dorindu-ti sa nu provoci rau „prietenei oficiale” si nici n-o sa te preamaresc din umbra, sperand ca intr-o buna zi vei fi al meu. Sincer, nu vreau sa patesc acelasi lucru. Iar daca accept o aventura atunci ai face bine sa nu crezi ca ai mai multe drepturi decat mine. Si pana la urma daca nu-ti convine ce ai acasa de ce naiba nu faci ceva in privinta asta? Esti cumva un catelus?

Cel mai tampit lucru mi se pare frica pe care o aveti pentru fetele mai indraznete… da, alea care stiu ce vor. E o anumita doza de lasitate care va caracterizeaza. Cum vedeti o fata din asta dati inapoi, chiar daca va place. Ce, va e frica sa nu fiti mai prejos, va trebuie o fiinta inferioara pentru a va simti cu adevarat barbati, va simtiti intimidati? Fetele cu atitudine va plac de la distanta, sau cum? Ma rog, chiar sunteti de neinteles uneori.

Mai sunt aia care cred ca daca fac pe indiferentii sunt in castig de cauza. Dar prin indiferenta ma refer si la gesturi si expresii nu prea consolatoare. Nu, nu va vom iubi mai mult daca sunteti nesimtiti. Pana la urma ne vom casatori cu un om responsabil, care sa aiba grija de noi, care sa ne fie aproape si nu cu Domnul Aroganta :D. Domnul Aroganta e bun cand spiritul competitiv si dorinta de castig ne acapareaza dar pe urma, ca orice trofeu (desi e mult spus, poate bibelou) se acopera de praf :P.

Nu e general valabil si nu intentionez sa jignesc desi tonul ironic exista, insa trebuie perceput ca atare :D. Asa ca dragii mei masculi, e greu fara voi, dar nu imposibil! Incercati sa intelegeti asta :P.

Nu ma uit la televizor. Refuz. Sau daca ma uit, e pentru un meci sau stiri. In general aleg alte surse pentru a ma informa. Nu televizorul. Si acest refuz e mereu incurajat, are mereu baze din ce in ce mai puternice.

Saptamana care tocmai s-a incheiat am petrecut-o acasa, nu in Bucuresti si am fost oarecum nevoita sa deschid televizorul. Si tot butonand imi dadeam seama de doua lucruri:

1. Nu ai la ce sa te uiti, fir-ar al naibii! Un film bun nu poti vedea, nimic interesant!

2. Paine si circ! La asta se rezuma distractia romanului. Mult circ! Dezgustator!

Butonez si vad un scandal ieftin pe seama domnului Iurie Darie. Asta m-a deranjat cel mai mult. Teribil. Omul ala e unul dintre putinii nostri mari actori. E un om care are in spate o cariera adevarata, un om extraordinar de talentat. Pe deasupra mai este si bolnav. Cine se cred toti papitoii astia ieftini care fac cica „televiziune” si „jurnalism” sa atinga imaginea acestui om. Nu mai aveti pipite pe care sa le aduceti in lumina reflectoarelor? Nu mai aveti barbati cu bani care le agata pe aceste gonflabile si le umfla in timp ce-si conduc masinile lor scumpe? Ati ajuns sa faceti rating pe seama unui mare si onorabil actor? Este de seama bunicilor sau parintilor nostri, merita macar respectul varstei. Nu conteaza ce a facut, nu conteaza cu ce a gresit pentru ca omul asta nu e vreun mosier razgaiat de la Izvorani, e o figura importanta a cinematografiei noastre. Nu cred ca a deranjat vreodata pe cineva, nu are o cariera bazata pe minciuni, a ajuns undeva prin munca, prin talent.

Mi-a provocat scarba pur si simplu toata treaba asta. Ii vad pe unii stand pe scaun in fata unui moderator de doi bani si razand pe seama domnului Iurie Darie. Rusine! Asta chiar este o rusine. Oameni care nu au nimic in spate sau in cap vin si isi dau cu parerea asupra acestui subiect. Rusinos!

Alta treaba de genul, a fost „scandalul” care-i implica pe Corina Chiriac si Ovidiu Lipan Tandarica. Nu mai are rost sa spun nimic, pentru ca in primul rand mi-e prea greata. Oamenii au avut o relatie, oamenii astia s-au iubit. Si chiar daca a fost altfel care-i marea problema? S-a pierdut orice fel de respect!

Asta a fost apogeul magariei! Ma asteptam, desigur, atunci cand am deschis televizorul, sa vad pipite peste pipite si alte specimene de genul asta dar nu batjocura asta. Ne batjocorim valorile noastre.

Din capitolul asta cu gonflabile si alte alea am vazut destul. De pe un program pe altul vedeam din ce in ce mai multa prostie. Noua Nicoleta Luciu… (aici va rog sa-mi permiteti o pauza sa-mi bag un deget pe gat… gata). Ordinara asta a fost dansatoare in Japonia, a fost „cuplata” cu un mafiot japonez si apoi sub pretextul ca vine in tara sa-si reinnoiasca viza decide ea cu neuronul ei sa il paraseasca. Cu alte cuvinte a fugit mancand pamantul cum a gasit o iesire, satula probabil de prostitutie si bataie. Am uitat sa mentionez ca respectiva chiar arata ca o gonflabila. Are niste silicoane care ar fi ajutat-o sa supravietuiasca Titanicului cu brio, e vulgara asa cum ar trebui sa fie o dansatoare de bodega si a iesit in lumina reflectoarelor ca sa se despoaie, ceea ce nu ma indoiesc ca stie sa faca foarte bine. In plus cred ca s-a saturat sa tot suga jumatati de masura asa ca a venit pe-aici in cautare de vreun fotbalist mai potent cu neuronul pereche aferent. Nimic mai mult.

Mut si vad treaba aia scarboasa cu Virinel si cu parasutele lui. Ma incearca instant un sentiment de sila cand il vad cum molfaie tatele aleia. Asa ceva chiar nu as fi vrut sa vad. Sincer! Apoi dau peste o anonima, fosta nevasta a lui Dragulescu, care vine la o emisiune de rahat sa arate cum si-a pus ea silicon in buze. In buza de sus mai precis, ca in buza de jos n-am vazut nici o miscare. Oricum n-a ajutat-o deloc. Eu sincer as vrea sa le vad pe fetele astea cand se duc la veceu, dar asta e, n-a fost sa fie! Poate data viitoare am mai mult noroc. Ma rog, eu in prostia mea ma intreb: „Cum poate asta sa fie un subiect de emisiune?”. Faptul ca iti pui silicon in buze e de importanta nationala? Apropo, duduie, de ce arati ca ti-ai pus silicon in bot, sa te vada fostu’ barbat, sa se oripileze mai mult si sa-si multumeasca pentru faptul ca te-a caftit cand a avut ocazia sau ca acum ai un bot mai futa… mai mare? Una din doua trebuie sa fie.

Trecand si peste asta o vad pe fotomodelista Laurette (cum n-o stiti pe Laurette, a futu… pardon violat-o Ogica, gigolo de loterie si de atunci ea e celebra) ca e mot-cocot la sarbatoarea Tamaioasei de la Pietroasa. Laurette asta e de culoare… mda au dreptate cei care au trimis-o acolo; e perfecta pentru a reprezenta o sarbatoare romaneasca. Va felicit! Fusta scurta, cracii la vedere si iat-o pe Laurette cum ne povesteste ca a chemat-o ma-sa sa culeaga via si ea nu s-a dus, plus multe alte tampenii. Nu degeaba a facut-o Garcea in toate directiile. Cutati opinia lui despre ea, e misto de tot.

Ce am vazut si mi-a placut a fost cum a luat-o Botezatu la misto pe Bianca in direct la Capatos. Pe langa faptul ca a intoxicat presa, operata asta, se mai si crede vreo inteligenta. Nu stiu daca a observat cineva ca are sprancenele intinse pe jumatate de frunte si ca buza de jos, plina de silicon, ii sta sa cada. Nu zic nimic in rest, e buna frate, dar nu e de ajuns. Asa ca vine Botezatu in emisiune si o trateaza ca pe o panarama. Pe buna dreptate acum. E bine macar ca ea si Cristea fac echipa buna, ala se pozeaza nud in fata calculatorului si ea tanjeste dupa atentia lui Botezatu. Buna echipa, invincibila! Si nu, nici pe Botezatu nu-l consider vreun sfant sau vreun exemplu dar macar i-a aratat unde ii e locul. Si locul ei nu e atat de sus pe cat credea ea.

Ma rog, cam asta a fost tot ceea ce am putut sa vad fara sa fie nevoie sa ma oripilez definitiv. Si a fost de ajuns!

 

Barfa necesarum est!

Posted: 24 Septembrie 2010 in Funny me
Etichete:, , , , ,

E urat cand faci victime colaterale. Dar ele sunt necesare. Uneori nimeresc pur si simplu intr-o situatie fara a avea absolut nici o vina, nici un amestec iar alteori o cam cauta cu lumanarea. Eu sunt adepta principiului „CE NU STII NU ITI FACE RAU!!!”. Fratilor daca stiti ceva rau despre mine, daca stiti ceva rau care ar putea avea legatura cu mine, daca stii ceva rau in general, NU IMI SPUNETI, NU VREAU SA STIU!!!!

Ah! numai oameni care nu stiu decat sa faca pe moralistii, sa dea lectii, sa arate cu degetul, cand ei de fapt sunt cei mai vinovati. Cunosc multe altfel de persoane care, vezi Doamne! urasc minciuna, nu o suporta, sunt alergici. etc. Fandoseala! Prefacatorie! Mi-e silaaaa! Toti sunt sfinti… halal!

Eu niciodata nu spun asta pentru ca Dr. House are dreptate: „TOATA LUMEA MINTE!”. Nu, n-am luat-o razna, asa sunt eu mai spirituala. Cum poti fi atat de ipocrit, atat de tampit, in primul rand, sa spui cu o prosteasca convingere, „eu nu mint”. Hai sa mori tu!

Si apoi mai sunt acele specimene care iti atrag atentia cand vorbesti despre altcineva. Te dojenesc: „Nu e frumos sa vorbesti asa despre persoana aia, si mie mi s-a intamplat, se poate intampla oricui”. Hai sa mori si tu! Zau! Asta nu te opreste pe tine Lupule Moralist sa povestesti in cele mai intime detalii intamplari…hmmm… felurite.

Mda am o tinta cand scriu toate astea. Doua de fapt. Una dintre ele va vedea sigur si va spune si celuilalt ca asa suntem noi obisnuiti sa jucam din frageda pruncie Telefonul Fara Fir. Scriam mai demult postul asta dar mi-a fost asa o greata de tot si de toate de cand cu ultimele intamplari… incat… bleah, e inutil chiar si acum.

Oricum ar fi mincinosi sunt aia care zic ca urasc minciuna, ipocriti sunt aia care iti zic sa nu barfesti (ca nu e bine), si idioti sunt toti! Alta concluzie mai buna nu am. Nu am avut niciodata pretentia sa mi se spuna adevarul dar am avut intotdeauna pretentia SA FIU MINTITA DESTEPT. Daca nu stii sa minti (si vrei sa ma minti) nu ma baga in seama, nu discuta cu mine. Daca vrei sa ma minti fa-o cu cap, fa-o in asa fel incat sa nu aflu niciodata sau daca e sa aflu, sa fie dupa atat de mult timp, incat sa nu mai aiba nici un efect asupra mea.

Iar daca aveti de gand sa-mi dati lectii de moralitate, gen „asa da, asa nu” aflati ca pe mine nu ma intereseaza catusi de putin, ca rar am o opinie nefavorabila despre oameni, ca barfesc cu fetele din pura plictiseala si nu lansez zvonuri aiurea, nici nu judec in baza tuturor nimicurilor auzite.

O alta intrebare ce ma framanta este urmatoarea: o data cu inaintarea in varsta ne vom pierde mintile? Zau mi-e frica! Vad oameni pe la 28 de ani, sa zicem asa.. intamplator, care nu au nimic in cap. Care se comporta ca niste idioti fara seaman, ca niste retardati. Un fel de pustani intarziati care nu stiu decat sa se laude, care nu au nici un fel de obligatie sau responsabilitate morala. Niste ridicoli care atunci cand iti vorbesc iti par oameni echilibrati, cu „obligatii”, cu responsabilitati, cu habar despre viata, iar cand se intorc cu spatele iti demonstreaza nu doar contrariul ci mama tuturor contrariilor.

Nu n-am innebunit, asa sunt eu, asa e ironia mea desteptilor, pe care va e greu sa o percepeti acum cand va jignesc (vorbesc despre mimozele alea masculine stati linistiti, nu va bag pe toti in aceeasi oala).

Aoleu sper ca nu e cum zic eu si ca aceste cazuri sunt strict exceptii, desi e trist ca am gasit eu doua deja. E inimaginabil de trist. Chiar sper ca sunt persoane la 28 de ani, sa zicem din nou intamplator, care intr-adevar sunt responsabile, nu se lauda cu tot felul de prostii, care nu sunt atat de stupide incat sa miorlaie dupa o fata pe care nu au vazut-o fata in fata niciodata, care stiu sa aprecieze o fata care isi vede de treaba ei, etc.

Deja simt cum se intorc vorbele la mine, s-au lovit de ceva sec si precum bumerangul… stiti voi. Ei nu stiu, dar sa nu le spuneti. Asa e ca sunt rea, ca sunt o nenorocita, ca nu-mi vad de treaba mea, ca incurc treburile tuturor? Asa e ca merit razbunare. Pai da, eu sunt aia care nu si-a vazut de treaba. Recunosc, cu mana pe inima asta a mea neagra, rece.. pfff. Mi-e lehamite!

Nu port pica nimanui. Doamne fereste! Nu am murit, nu mor si nici nu intentionez sa mor prea curand (intre noi fie vorba) din cauza unor saltimbanci trogloditi. Iar acest post are caracter strict orientativ. Cine se simte, ce pot sa zic… ghinion!

Femeile barfesc, dar femeile nu barfesc cu un regiment intreg. Femeile nici macar nu se compara cu barbatii la capitolul asta.

Dar vreau sa va spun ca unul din saltimbancii astia doi, de 28 de ani cum ziceam, si cu tot felul de apucaturi cretine, a zis o vorba mare. Nu e a lui, dar a zis-o el, parca descriindu-se perfect pe sine si pe amicul lui „CELE MAI MULTE TARFE NU-S FEMEI!”

Enjoy! Necenzurat pentru mai mult efect!!