Archive for the ‘Random’ Category

Nu am mai scris pe acest blog de 1 an si 27 de zile :)). Multe s-au schimbat de atunci. Citesc unele posturi si zambesc asa cum face orice om cand revede lucruri din trecutul sau. Zambesc pentru ca scriam din suflet si lasam aici tot ce nu imi mai incapea in suflet. Blog de fata ar zice unii. Nimic neadevarat. Fetele sunt mai „simtitoare” cum s-ar zice. Si a fost terapie.

Aceleasi subiecte… trairi, oameni, pareri si nimeni nu se poate opune. Asta e farmecul. Si chiar daca s-ar opune am dreptul la exprimare si am dreptul de a o face in felul meu.

Tot acest timp care a trecut si prin care am trecut a schimbat multe. Am trait multe si traiesc multe. Voi trai si mai multe dar am decis sa las lucrurile in voia lor. E mult mai bine, e mult mai relaxant. 

S-au schimbat oamenii printre care traiesc si am invatat o multime de lucruri noi. Din fericire am invatat sa nu deschid gura cand nu trebuie. De fiecare data cand ma aventurez si mai fac vreo confesiune sau mai dezbat vreun subiect are loc cate o drama asa ca am decis sa nu ma complic. Las oamenii sa faca ce vor dar ei uneori nu ma lasa pe mine sa fac acelasi lucru. Pacat.

Unii se asteapta sa tratez anumite persoane diferit, unii se asteapta sa imi exprim parerile despre ei, despre ce fac, despre ce ar putea face, despre cum arata, etc. Prefer sa tac. De fiecare data cand ma las convinsa sa spun ceva cuvintele imi sunt rastalmacite in asa fel incat imi pare nespus de rau ca am facut-o. Imi displac cautatorii de senzational. Imi displac cei ce traiesc pentru a despica vietile altora. Imi displac cei ce judeca prematur situatii si persoane. Totusi ii accept.

Accept ce mie nu mi-a fost acceptat. Faptul ca suntem diferiti. Nu vreau sa dau dovada de vreo subita iluminare sau intelepciune. Din lucrurile pe care le fac reiese intotdeauna opusul.

Dar atunci cand vreau sa FAC ceva nu am nevoie de parerile nimanui. Atunci cand deja am FACUT ceva nu vreau sa ascult opiniile pro sau contra. Ce e facut e bun facut si nu poate fi desfacut. Stiu care sunt consecintele faptelor mele si nu vreau sa ascult ce altii imi spun manati de cu totul alte sentimente. Ce VOI FACE este la fel de subiectiv. Nu sunt greselile nimanui, doar ale mele si atata timp cat nu intervin in treburile altora pot sa continuu. E simplu nu?

Normal ca imi doresc sa nu fi spus/facut unele lucruri dar e inutil sa dezgrop mortii, sa pastrez regretele. Si o sa ma ghidez dupa aceleasi principii. Nu trebuie sa dau socoteala unde ma duc, ce fac sau de ce am o stare proasta. 

Traiesc asa cum vreau. 

I heard that you’re settled down.
That you found a girl and you’re married now.
I heard that your dreams came true.
Guess she gave you things I didn’t give to you.

Old friend, why are you so shy?
It ain’t like you to hold back or hide from the lie.

I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn’t stay away, I couldn’t fight it.
I hoped you’d see my face and that you’d be reminded,
That for me, it isn’t over.

Never mind, I’ll find someone like you.
I wish nothing but the best for you two.
Don’t forget me, I beg, I remember you said:
“Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead”
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yeah.

You’d know how the time flies.
Only yesterday was the time of our lives.
We were born and raised in a summery haze.
Bound by the surprise of our glory days.

I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn’t stay away, I couldn’t fight it.
I hoped you’d see my face and that you’d be reminded,
That for me, it isn’t over yet.

Never mind, I’ll find someone like you.
I wish nothing but the best for you two.
Don’t forget me, I beg, I remember you said:
“Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead”, yeah.

Nothing compares, no worries or cares.
Regret’s and mistakes they’re memories made.
Who would have known how bittersweet this would taste?

Never mind, I’ll find someone like you.
I wish nothing but the best for you two.
Don’t forget me, I beg, I remembered you said:
“Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead”

Never mind, I’ll find someone like you.
I wish nothing but the best for you two.
Don’t forget me, I beg, I remembered you said:
“Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead”
Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead, yeah.

In opinia mea o femie trebuie sa fie in primul rand dorita si apoi iubita. De ce zic asta? Pentru ca asta cred. Pentru ca prefer, ca femeie, sa fiu dorita, sa fiu privita cu dorinta decat cu obisnuinta. Nu e chiar asa de rau precum suna. Intr-adevar amandoua se transforma la un moment dat in obisnuinta dar asta este omul, mereu cu noi si noi aspiratii si dorinte. Nimic neobisnuit. Asa cum iubirea se transforma in obisnuinta asa si dorinta se transforma in rutina.

La inceputul fiecarei relatii exista doar dorinta si cine spune ca nu e asa… nu stiu cum e dar nu prea are dreptate :). La inceput iti doresti o persoana si asta te tine in jurul ei, pe parcurs iti dai seama ca ai ajuns sa o iubesti, dupa o vreme iti dai seama ca o iubesti dar nu o mai doresti asa cum o doreai la inceput, dupa o alta perioada iti dai seama ca iti doresti sa fie acolo nu pentru ca o iubesti sau o doresti ci pentru ca… te-ai obisnuit sa vii acasa si sa o gasesti acolo. Iti dai seama ca face parte din viata ta, ca toti prietenii tai o cunosc si o plac, ca parintii tai o cunosc si  o plac, ca lumea zice ca va sta bine impreuna, ca lumea din jur se asteapta sa va vada impreuna.

Nimic rau in asta, de fapt este inevitabil. Nimeni nu are parte de pasiune toata viata sau de iubire. Sunt sentimente si porniri ce se sting in timp si din inertie ramai legat de o persoana. Stii ca e acolo pentru tine, stii ca te accepta asa cum esti, stii ca nu pleaca nicaieri. Reconfortant nu? Nu mai sunt alte inconveniente pentru ca deja va cunoasteti mult prea bine. Nu ai cum sa iti pastrezi misterul pana la capat. O relatie placuta pana la urma, imbatraniti frumos pentru ca v-ati obisnuit unul cu altul.

Si acum cineva m-ar intreba de ce nu as vrea asa ceva? Sa zicem ca ai vazut un bibelou undeva (stiu eu de ce am ales bibeloul 🙂 ) si doresti sa il ai. Strangi banii respectivi sau deja ii ai (a se citi printre randuri) si il achizitionezi. Ajungi acasa si il pui frumos intr-un loc unde sa il ai in vedere mereu. Si il admiri si ai grija de el, il stergi ded praf si iti este tare drag. Esti mandru de el si multumit. Mai iesi din casa si intr-o buna zi ajungi acasa si bibeloul e acolo, la locul lui, doar ca treci pe langa el si iti vezi de ale tale. Il ai inca in vedere dar a trecut acea bucurie de la inceput. Intr-o buna zi il iei de acolo… din raza vizuala si il pui in vitrina. E al tau, n-ai de ce sa iti faci griji, acum e pentru decor. Zilele trec si praful se asterne… si ajungi sa il stergi pentru ca trebuie…

In fine, cred ca m-am facut inteleasa. Nu vreau sa par insensibila sau o acritura (desi nu stiu pe cati conving, dar putin imi pasa). Prefer sa raman la magazin :). Intr-o buna zi voi fi si eu un bibelou prafuit intr-o vitrina dar o sa ma asigur ca trece indeajuns de mult timp si ca o sa aman acel moment pe cat posibil. Si nu, nu vreau sa spun ca o sa raman singura cat mai mult timp posibil ci ca o sa fac in asa fel incat sa nu ajung in vitrina prea curand. 

Consider ca e mult mai bine sa fiu dorita de un barbat decat sa fiu iubita de acelasi barbat care doreste… altceva. O sa ziceti ca e o utopie. Posibil, mai mult decat probabil chiar. Dar nu vreau sa ajung ca cel de langa mine sa zica „Nu ma despart de ea ca o iubesc, ca m-am obisnuit cu ea, ca a facut atatea pentru mine”. Nu, nu ma iubesti daca ma tii asa langa tine. Nu ma iubesti daca le spui prietenilor tai ca nu poti sa o iei de la capat pentru ca ai o obligatie fata de mine, ca te-ai obisnuit cu mine si ca deja te cunosc si te accept asa cum esti. Nu ma iubesti daca faci dragoste cu mine si te gandesti ca maine te trezesti de dimineata si ca o sa ai o zi plina la serviciu.  Pentru ca daca ma iubesti nu lasi lucrurile astea sa intervina, nu grabesti tu rutina ci incerci sa o alungi cat mai mult.

Un barbat care doreste o femeie incearca sa prelungeasca fluturasii aia iar ea stie cum sa ii provoace in continuare. In timpul zilei se gandeste cum ajunge seara in bratele ei si e in stare sa isi sacrifice o noapte intreaga pentru senzatia aia incredibila si numai gandul ca intr-o zi n-o s-o mai aiba il omoara. Si o sa ma intrebati daca exista asa ceva. Iar eu o sa zic ca da, ca totul depinde de noi sa stim sa ne facem doriti, sa nu spunem niciodata „Gata, e al meu/a mea!”

Nu, nu le stiu eu pe toate dar sunt sigura ca o noapte de nesomn se recupereaza pe cand o flacara se mentine cu greu. Zic de fapt ca viata de cuplu e inevitabil supusa acestui martiriu dar nu e nevoie sa o martirizam inainte de vreme. Nu obisnuinta ne tine impreuna si nici faptul ca ne plac aceleasi programe. Dimpotriva as prefera sa nu am nimic in comun cu cineva dar cand ma gandesc la el sa imi friga sufletul. Sa ma dau de ceasul mortii sa am parte de acel „ceva”, sa imi bata inima sa-mi sparga pieptul, sa ma cutremur din cap pana in picioare, sa imi tremure mainile, picioarele cand sunt langa acea persoana sa mi se ia aerul si sa nu pot sa vorbesc. Prefer sa ma chinui, sa mi se rupa sufletul decat sa pun capul pe perna cu gandul ca maine am o zi plina si ca o sa trebuiasca sa ma trezesc devreme. Cum sa fac asta cand langa mine e persoana pe care o doresc atat de mult, cum sa nu ma cuibaresc langa ea si sa ma gandesc ca e dumnezeisc de bine… cum sa ma trezesc dimineata ciufulita si somnoroasa, de preferinta in tricoul lui si sa se ridice in graba, ca e tarziu si intarzie la munca fara sa se uite la mine ca la un copil  capricios, fara sa imi zambeasca.

Ziua aia va fi una foarte trista pentru mine. Ziua aia va insemna inceputul unui sir de zile la fel. In ziua aia voi sti ca nu mai am un loc principal in viata lui. Nu, nu vreau sa aud chestii de genul „Trebuie sa si mancati”. Imi pare rau dar nu sunt de acord, pentru ca o clipa, un sarut nu te falimenteaza si sunt sigura ca o sa ai o zi buna daca faci asta. Oricum, intr-o buna iti vei dori sa vezi fata aia de copil somnoros si sa o prinzi in palme si sa o saruti. Cati dintre noi isi mai acorda timpul sa il vada pe celalt asa cum e el, facand lucuri simple. Du-te acasa si uita-te la prietena ta cum se plimba prin casa lenesa, cum iti zambeste cand se uita la tine si nu uita niciodata de ce ti-ai dorit-o atat, aminteste-ti cand ai vazut-o prima data si cum stateai ca un copil in fata ei prima data cand ati vorbit. Aminteste-ti de cate ori ti-ai aranjat parul si cate tricouri ai probat prima data cand ai scos-o in oras (da si voi faceti asta!!).

Aminteste-ti cand ai sarutat-o prima data, aminteste-ti cum a fost prima noapte de dragoste, cum ai tinut-o in brate apoi si capul iti era golit de orice alte lucruri. Aminteste-ti cum a trebuit sa pleci si nu stiai daca si ea e la fel de fericita ca tine si nu stiai daca trebuie sa o suni sa vezi din vocea ei daca e asa. Sau aminteste-ti cum dimineata ai luat-o in brate si te-ai lipit strans de ea si stiai ca ea zambeste. Aminteste-ti cat de fericit ai fost toata ziua si ai fi vrut sa ii auzi vocea incontinuu si cum jubilai cand v-ati intalnit iarasi. Cum adormeai cu gandul la ea, cum, poate, o visai. Aminteste-ti permanent de ce ea si nu altcineva. Nu lasa sa se stearga imaginea ei in sufletul tau, nu considera altceva mai presus de dragoste. Viata e prea scurta si prea vicleana ca sa alergi dupa lucruri materiale. Bucura-te atat cat poti de dragoste ca necazuri avem toti si cu duiumul. Dragoste nu avem toti… numai cei ce au nu stiu cat de fericiti sunt…

Nu n-am vazut filme siropoase si nici nu debordez eu de romantism, nu vreau serenade la blacon sau flori in fiecare zi. As vrea sa ne bucuram de ce ni se ofera. Nu stiu cat de coerenta am fost si nici n-am urmat acelasi fir epic. Ce vreau sa spun e ca prefer sa fiu dorita si sa traiesc intens fiecare moment care mi se ofera decat sa fiu iubita o viata in monotonie. Prefer sa fiu exact asa cum vreau, prefer sa spun ce gandesc si sa fac ce vreau, sa-mi pastrez personalitatea decat sa fiu dresata sau sa ma dresez. Prefer sa mor de dor decat de plictiseala, prefer sa spun „te iubesc” decat sa regret ca n-am facut-o… prefer sa nu ma ascund. De cand a devenit „Te iubesc” tabu?

M-am inscris la concursul Adinei aici.

Daca sunteti in cautarea unui blog despre beauty, make-up si fashion cititi blogul Adinei .

via Creative Monkeyz

…de obicei fac ce vreau. Daca simt ca vreau sa fac ceva, nu am nevoie de parerea nimanui, pur si simplu fac.

…daca gresesc nu invat din greseala mea decat mult prea tarziu, sau dupa ce o mai repet de cateva ori.

…nu mi-e frica sa arat cine sunt, nu mi-e frica sa spun ce gandesc, nu mi-e frica sa pierd!

…am nevoie de timp, singura, sa o iau de la capat, nu-mi pierd speranta, doar ma remontez.

…nu am prejudecati.

…nu mi-e teama de nou, de fapt ma plictisesc foarte repede.

…nu-mi pasa ce zic altii.

…am curaj, am imaginatie, am atitudine, am initiativa.

…vorbesc mult, de multe ori aiurea, dar nah! face parte din farmecul meu :D.

…sunt foarte sociabila dar nu leg prietenii si nu am decat foarte putini prieteni adevarati.

…vorbesc deschis despre ce lumea considera a fi tabu. Adevarul e ca nu cred in tabuuri.

…dansez, flirtez, rad contagios, vorbesc urat, sunt frivola, mint, profit, dar pot foarte usor sa conving pe oricine ca nu fac nimic din toate astea :D.

…sufar ca un caine, iubesc mult dar sunt nestatornica.

…ma bucur la tot felul de nimicuri si in general lucrurile simple ma fac foarte fericita.

…am intuitie si functioneaza de minune!

…sunt independenta si nu-mi plac regulile de nici un fel.

…pot sa fiu foarte organizata si concentrata pe ceea ce fac daca am de ce, daca sunt motivata.

…pot sa fiu foarte de incredere in anumite contexte.

…nu-mi plac certurile, mai ales cele publice.

…cateodata sunt violenta, verbal si/sau fizic.

…sunt rea cateodata dar intotdeauna imi pare rau apoi. In esenta sunt buna.

…imi place sa provoc si nu rezist provocarilor :D.

…sunt egoista dar toate lucrurile pe care le fac dovedesc ca sunt altruista.

…nu urasc pe nimeni.

…am devieri de personalitate :D.

…daca iubesc cu adevarat tot ceea ce am scris negativ despre mine pana acum se poate anula…

TO BE CONTINUED…

Nu suport sa aud vorbindu-se rau despre romani. Nu suport sa mi se arunce o privire piezisa atunci cand afirm ca sunt din Romania. Nu, nu sunt din lumea  a treia, nu, nu mi-e rusine ca sunt de acolo si privirile astea piezise mai mult ma ambitioneaza.  Da, sunt romanca si asa o sa raman indiferent ce se va intampla. Si daca inca se sufera de xenofobie atunci inseamna ca nu traim in epoca potrivita.

Nu conteaza ce au facut  altii in numele nostru, nu facem presupuneri gresite despre un popor intreg. S-a declannsat o campanie de defaimare la adresa noastra si devine din ce in ce mai greu sa fii roman in Europa. Da, si noi suntem aici ca si celelalte tari. In Anglia sunt conditii speciale (si cand spun speciale ma refer la impedimente si carari intortocheate) pentru romani si bulgari in ceea ce priveste munca, studiile si bineinteles integrarea. Toata lumea fuge de romani. Toti se uita stramb si neincrezator.

Suntem vazuti ca niste hoti, lenesi, inapoiati. Chiar asa sa fim? Toti? E nevoie de multa ignoranta pentru a afirma asta despre un intreg popor. Suntem mult mai educati si mult mai inteligenti decat multi „europeni”. Bagajul nostru de cunostinte este mult mai bogat decat al altor popoare. In general sunt niste ignoranti care nici nu stiu prea multa geografie sau istorie sau orice altceva, decat ceea ce ii priveste. Invatam in scoala totul despre Europa, ei n-au nici cea mai vaga idee, sau daca au sunt idei generale, neaprofundate.

Avem mult mai multa intuitie si perpicacitate, suntem cu mult mai intreprinzatori si uneori facem totul din nimic, ceea ce pentru ei este de neconceput. Noi nu avem sustinere si totusi reusim, traim si chiar la un nivel bun. Toti se gandesc ca nu stim sa traim, dar de fapt stim mai mult decat multi altii. Si stim ce inseamna greul, stim sa aratam ca ne pasa, ca simtim, ca suntem multilateral dezvoltati. Frati-miu a fost intrebat in America daca avem televizoare in Romania, cam asta este nivelul de cunostinte pe care il altii despre noi. Cred ca suntem niste fomisti care traiesc in grota, care nu stiu ce e ala televizor sau computer desi numerosi romani sunt responsabili de dezvoltarea unor noi tehnologii, multi savanti sunt romani si multe descoperiri se fac cu ajutorul lor.

Sansele noatre de a reusi sunt imputinate din start, nu avem o sansa egala de a porni la drum. Nu vreau  sa pomenesc de unde a pornit renumele nostru si toate intamplarile care au dus aici. Nu vreau sa pomenesc starea in care se afla tara noastra din punct de vedere economic sau politic. Nu romanul de rand a dus tara asta in situatia asta. Vreau sa pomenesc doar partea buna a lucrurilor, partea noastra buna si meritele pe care nu ni le recunoaste nimeni. Multi romani fac cinste acestui popor si n-ar trebui sa lasam capul in pamant.

Dar asa a fost dintotdeauna, a trebuit sa luptam pentru ceea ce ne dorim si pentru a pastra ceea ce avem. Asa ca sunt mandra ca sunt romanca si incerc sa arat altora ca tot ceea ce au auzit despre noi este total gresit. Si  intr-o mare masura am reusit si cel putin intr-un cerc restrans se va vorbi despre romani cu consideratie.