Posts Tagged ‘america’

Nu suport sa aud vorbindu-se rau despre romani. Nu suport sa mi se arunce o privire piezisa atunci cand afirm ca sunt din Romania. Nu, nu sunt din lumea  a treia, nu, nu mi-e rusine ca sunt de acolo si privirile astea piezise mai mult ma ambitioneaza.  Da, sunt romanca si asa o sa raman indiferent ce se va intampla. Si daca inca se sufera de xenofobie atunci inseamna ca nu traim in epoca potrivita.

Nu conteaza ce au facut  altii in numele nostru, nu facem presupuneri gresite despre un popor intreg. S-a declannsat o campanie de defaimare la adresa noastra si devine din ce in ce mai greu sa fii roman in Europa. Da, si noi suntem aici ca si celelalte tari. In Anglia sunt conditii speciale (si cand spun speciale ma refer la impedimente si carari intortocheate) pentru romani si bulgari in ceea ce priveste munca, studiile si bineinteles integrarea. Toata lumea fuge de romani. Toti se uita stramb si neincrezator.

Suntem vazuti ca niste hoti, lenesi, inapoiati. Chiar asa sa fim? Toti? E nevoie de multa ignoranta pentru a afirma asta despre un intreg popor. Suntem mult mai educati si mult mai inteligenti decat multi „europeni”. Bagajul nostru de cunostinte este mult mai bogat decat al altor popoare. In general sunt niste ignoranti care nici nu stiu prea multa geografie sau istorie sau orice altceva, decat ceea ce ii priveste. Invatam in scoala totul despre Europa, ei n-au nici cea mai vaga idee, sau daca au sunt idei generale, neaprofundate.

Avem mult mai multa intuitie si perpicacitate, suntem cu mult mai intreprinzatori si uneori facem totul din nimic, ceea ce pentru ei este de neconceput. Noi nu avem sustinere si totusi reusim, traim si chiar la un nivel bun. Toti se gandesc ca nu stim sa traim, dar de fapt stim mai mult decat multi altii. Si stim ce inseamna greul, stim sa aratam ca ne pasa, ca simtim, ca suntem multilateral dezvoltati. Frati-miu a fost intrebat in America daca avem televizoare in Romania, cam asta este nivelul de cunostinte pe care il altii despre noi. Cred ca suntem niste fomisti care traiesc in grota, care nu stiu ce e ala televizor sau computer desi numerosi romani sunt responsabili de dezvoltarea unor noi tehnologii, multi savanti sunt romani si multe descoperiri se fac cu ajutorul lor.

Sansele noatre de a reusi sunt imputinate din start, nu avem o sansa egala de a porni la drum. Nu vreau  sa pomenesc de unde a pornit renumele nostru si toate intamplarile care au dus aici. Nu vreau sa pomenesc starea in care se afla tara noastra din punct de vedere economic sau politic. Nu romanul de rand a dus tara asta in situatia asta. Vreau sa pomenesc doar partea buna a lucrurilor, partea noastra buna si meritele pe care nu ni le recunoaste nimeni. Multi romani fac cinste acestui popor si n-ar trebui sa lasam capul in pamant.

Dar asa a fost dintotdeauna, a trebuit sa luptam pentru ceea ce ne dorim si pentru a pastra ceea ce avem. Asa ca sunt mandra ca sunt romanca si incerc sa arat altora ca tot ceea ce au auzit despre noi este total gresit. Si  intr-o mare masura am reusit si cel putin intr-un cerc restrans se va vorbi despre romani cu consideratie.

In primul rand ma puteti numi cum vreti voi! Nu ma interseaza! De la frustrata pana la… ce vreti voi, ca nu pot sa va citesc gandurile (desi as vrea).

Vreau sa vorbesc despre Valentine’s Day. Sarbatoarea dragostei, a iubirii, a bla, bla. Haideti sa fim seriosi. Mai avem sa sarbatorim 4 iulie si Ziua Recunostintei si devenim la fel de plafonati ca si dementii aia de americani. Nu, nu sunt xenofoba, doar ca e un popor mult prea instabil si pe deasupra mult prea laudat fata de ceea ce reprezinta cu adevarat. Adica cele mai mari tampenii si razboaie si ciudatenii de le ei au pornit. Au atatea fobii, sunt poporul cu cei mai multi obezi, au inventat junk-food-ul, folosesc oameni de stiinta straini si apoi se lauda ca sunt cel mai puternic si destept popor. Sunt niste ipocriti!

Ei nu au nici jumatate din cunostintele europenilor. Frati-miu, de exemplu, a lucrat acolo pe timp de vara, intr-o tabara de copii. Acei copii nu stiau ca Europa e un continent si ca Romania este o tara. L-au intrebat pe frati-miu daca noi avem televizoare in Romania!!!! Apoi l-au intrebat ce limba vorbeste. El a raspuns romana. Apoi au intrebat cu stupefactie „Si cum va intelegeti intre voi?” Stiu, veti spune ca sunt copii. Da, inteleg si eu asta. Dar e in totalitate vina parintilor ca ii lasa sa fie asa ignorantui, iar cu timpul ei devin dezinstersati de tot ce e in jurul lor.

Sa revenim la Valentine’s Day. De ce am preluat noi sarbatoarea lor cand o avem si noi pe a noastra: Dragobetele. Dar nu suna asa „fancy”, nu? De ce trebuie sa urmam exemplul lor cand stim ca nu e infailibil. Avantajul lor e ca au resurse, pe care au avut grija sa le obtina cu forta. Da, se pare ca banii iti aduc putere insa nu iti aduc si valoare. Stiu, sunt cam pornita pe americani si ma enerveaza la culme aceasta putere economica a lor. Unul dintre verisorii mei este plecat in America. Este doctor in fizica nucleara si cum era de asteptat in Romania nu prea a avut ce sa faca. E acolo plecat de atatia ani, fara sa-si fi vazut macar parintii, vreun prieten, nimic. Si pentru ce? Ca sa se laude americanii cu reusitele lui. Asta nu e corect:  puterea economica oferita unor oameni ipocriti. Si sunt atatea exemple de oameni de stiinta straini care au ridicat America.

Revin la Valentine’s Day. Un alt motiv pentru care sarbatoarea asta ma scoate din sarite e ca are un caracter atat de comercial. Ganditi-va cat profit au vanzatorii aia ambulanti, sau orice alt magazin, in preajma acestei asa-zise „sarbatori”. Pai da, ca te simti obligat sa iei ceva si sa duci la femeie / barbat acasa, ca deh! e Valentine’s Day draga. Nu poti sa treci nepasator pe langa tarabele cu inimioare si alte prostii asezonate. Si culmea, te duci acasa frumos gatit, cu un cadou din asta care cica exprima dragostea ta, te porti impecabil cu persoana respectiva, faceti dragoste, apoi stati si va uitati in tavan si va ganditi cat de minunata a fost ziua asta de Valentine’s Day si cat de mult va iubiti. Oau! Atat pot sa spun!

Si in celelalte zile ale anului ce te impiedica sa faci un astfel de gest?!? Sa vii acasa, intr-o zi banala a saptamanii, cu o surpriza din asta. Care crezi ca ar fi efectul? Sau mai bine zis, care dintre gesturi are mai mult efect? Cel facut parca la comanda de Valentine’s Day sau ala spontan? Intreb si eu. Sunt mai ciufuta din fire, recunosc.

Nu, nu sunt improtriva unei sarbatori a iubirii, contrar peroratiilor mele de mai sus. Chiar deloc, doar ca mi se pare deplasat. Inteleg ca nu putem sarbatori Craciunul in fiecare zi, ar fi absurd, si la fel Pastele sau Revelionul. Astea-s sarbatori ce isi au farmecul doar la timpul lor. Dar iubirea? Iubirea are farmec in fiecare zi, in fiecare anotimp. De asta mi se pare aiurea sa sarbatorim iubirea. Da, ok, o sarbatorim mai cu patos de Valentine’s Day. De ce nu o sarbatorim totusi de Dragobete. Ca suntem romani, fie ca vrem sau nu. Da, suntem romani si nu americani. Aaaa incercati sa imi spuneti ca a devenit un fel de sarbatoare universala. Poate, pentru aia care nu au o astfel de sarbatoare. Revenim iarasi la spiritul de turma. E mai comod asa din cate vad.

Da, m-ati prins, eu nu sarbatoresc Valentine’s Day ca nu am cu cine si recunosc ca as fi facut si eu ceva special de aceasta mirifica sarbatoare. As fi stat sa lenevesc in pat langa persoana care s-ar fi numit iubitul meu. As fi stat acolo langa el cuibarita, pana ne saturam unul de altul, pana nu mai putem respira, pana s-ar face noapte tarziu, pana nu ar mai exista nimic altceva. Nu-mi trebuie un cadou pentru a sti ca ma iubeste, nu-mi trebuie altceva decat persoana lui. Da, suna cam siropos dar uneori nu ai nevoie de mai mult.

Asta e, asta sunt. Nu ma judecati prea tare si daca ma veti judeca, nu-i problema. E bine totusi ca lumea iubeste in continuare (asta ca sa inchei pe un ton mai pacifist).