Posts Tagged ‘anglia’

Nu suport sa aud vorbindu-se rau despre romani. Nu suport sa mi se arunce o privire piezisa atunci cand afirm ca sunt din Romania. Nu, nu sunt din lumea  a treia, nu, nu mi-e rusine ca sunt de acolo si privirile astea piezise mai mult ma ambitioneaza.  Da, sunt romanca si asa o sa raman indiferent ce se va intampla. Si daca inca se sufera de xenofobie atunci inseamna ca nu traim in epoca potrivita.

Nu conteaza ce au facut  altii in numele nostru, nu facem presupuneri gresite despre un popor intreg. S-a declannsat o campanie de defaimare la adresa noastra si devine din ce in ce mai greu sa fii roman in Europa. Da, si noi suntem aici ca si celelalte tari. In Anglia sunt conditii speciale (si cand spun speciale ma refer la impedimente si carari intortocheate) pentru romani si bulgari in ceea ce priveste munca, studiile si bineinteles integrarea. Toata lumea fuge de romani. Toti se uita stramb si neincrezator.

Suntem vazuti ca niste hoti, lenesi, inapoiati. Chiar asa sa fim? Toti? E nevoie de multa ignoranta pentru a afirma asta despre un intreg popor. Suntem mult mai educati si mult mai inteligenti decat multi „europeni”. Bagajul nostru de cunostinte este mult mai bogat decat al altor popoare. In general sunt niste ignoranti care nici nu stiu prea multa geografie sau istorie sau orice altceva, decat ceea ce ii priveste. Invatam in scoala totul despre Europa, ei n-au nici cea mai vaga idee, sau daca au sunt idei generale, neaprofundate.

Avem mult mai multa intuitie si perpicacitate, suntem cu mult mai intreprinzatori si uneori facem totul din nimic, ceea ce pentru ei este de neconceput. Noi nu avem sustinere si totusi reusim, traim si chiar la un nivel bun. Toti se gandesc ca nu stim sa traim, dar de fapt stim mai mult decat multi altii. Si stim ce inseamna greul, stim sa aratam ca ne pasa, ca simtim, ca suntem multilateral dezvoltati. Frati-miu a fost intrebat in America daca avem televizoare in Romania, cam asta este nivelul de cunostinte pe care il altii despre noi. Cred ca suntem niste fomisti care traiesc in grota, care nu stiu ce e ala televizor sau computer desi numerosi romani sunt responsabili de dezvoltarea unor noi tehnologii, multi savanti sunt romani si multe descoperiri se fac cu ajutorul lor.

Sansele noatre de a reusi sunt imputinate din start, nu avem o sansa egala de a porni la drum. Nu vreau  sa pomenesc de unde a pornit renumele nostru si toate intamplarile care au dus aici. Nu vreau sa pomenesc starea in care se afla tara noastra din punct de vedere economic sau politic. Nu romanul de rand a dus tara asta in situatia asta. Vreau sa pomenesc doar partea buna a lucrurilor, partea noastra buna si meritele pe care nu ni le recunoaste nimeni. Multi romani fac cinste acestui popor si n-ar trebui sa lasam capul in pamant.

Dar asa a fost dintotdeauna, a trebuit sa luptam pentru ceea ce ne dorim si pentru a pastra ceea ce avem. Asa ca sunt mandra ca sunt romanca si incerc sa arat altora ca tot ceea ce au auzit despre noi este total gresit. Si  intr-o mare masura am reusit si cel putin intr-un cerc restrans se va vorbi despre romani cu consideratie.

La multi ani!

Posted: 3 Ianuarie 2011 in Random
Etichete:, , , , ,

In primul rand LA MULTI ANI! si chiar o zic cu gura pana la urechi. Sunt in mare forma zilele astea pentru ca am fost mai mult pe drumuri. Un lucru foarte bun pentru psihicul meu dornic de munca. Nu de alta dar cand nu am ce sa fac, o ia razna. Se deterioreaza :).

Am inceput anul, in primul rand, in cea mai placuta companie si cu o dispozitie de zile mari. Prietenele mele cele mai bune sunt „vinovate” de acest lucru si pentru asta tin sa le multumesc. Am avut o noapte mai mult decat agreabila si care va ramane in amintirea noastra, pe langa multe alte evenimente petrecute impreuna. Am cele mai bune prietene din lume, asta v-o spun sincer!!!

Dupa ce am dormit vreo 3 ore mi-am luat talpasita la aeroport, insotita de frati-miu si de fete (doua dintre ele). Nu-mi plac despartirile, ma fac sa ma simt ca la inmormantare (scuze pentru exprimarea macabra). De obicei, sau, ma rog, in trecut, deveneam foarte emotiva in preajma unor evenimente importante. Eram oricum mult mai emotiva decat acum. Acum pur si simplu m-am trezit in aeroport, dupa 3 luni de asteptare, fara absolut nici un sentiment, ca un robot. De obicei nu pot dormi noaptea, imi fac milioane de ganduri, de grijji, chestii din astea. In ultima saptamana, insa, am dormit bustean si am fost perfect normala. Cum ziceam si in alte posturi, m-am robotizat. O sa ajung sa fiu impasibila la orice.

In fine, mi-am luat la revedere si nici macar atunci cand am ajuns in avion nu aveam nimic. E un pic aiurea sa nu ai emotii atunci cand te astepti sa ai :). Imi place sa zbor, decolarea e preferata mea, ma face sa zambesc, pe bune. E o senzatie mereu noua. Am ajuns cu ceva peripetii si cu ceva turbulente la destinatie, mai devreme chiar, si spre surprinderea mea nu ma astepta nimeni. Asta dupa ce era sa raman pe Heathrow si sa pierd zborul spre Manchester. Ma rog, am incercat sa nu ma panichez si a mers din nou :). Pur si simplu ma gandeam ca nu mi se poate intampla mie si ca totul va fi in regula. M-am asezat si dintr-o data s-au ivit oamenii, am mers fericiti spre casa si s-a rezolvat tot. Ma asteptam sa fie mai complicat sa pleci intr-o tara straina si sa mearga totul perfect. Nu aveam aproape nici un fel de garantie, nimic. Oricum ar fi e un happy-end la toate intamplarile din ultimele 24 de ore si asta ma face sa fiu si mai relaxata.

Voi locui in casa cu niste oameni pe care ieri i-am vazut pentru prima data in viata mea. Cam cat de ciudat suna asta?! Si sunt asa deschisi, li se pare un lucru asa normal. E uimitoare mentalitatea asta a lor. Pe noi asta ne strica, mentalitatea de rahat. Asta ne duce pe toti in jos. Suntem invatati cu atatea prejudecati, cu atatea prostii incat uitam sa mai traim, sa mai iubim, sa mai avem incredere. Altii stiu sa traiasca mult mai frumos decat noi, cu mult mai multa relaxare. Noi ne crispam din orice.

Am plecat pentru a face o schimbare majora. Si pentru bani, de ce sa mint. Pentru ca nu mai vreau munca de birou. Pentru ca nu ma pot dezvolta ca make-up artist aici (tara pilelor si descurajarii initiativelor). Pentru ca m-am saturat sa am tot felul de oameni inchistati in jurul meu. Pentru ca nu mai gasesc pe nimeni interesant cu care sa ai ce sa vorbesti. Pentru ca nu am radacini. Pentru ca imi place Anglia. Pentru ca imi place cu avionul. Pentru ca imi plac copii. Pentru ca visez si sper. Pentru ca am curaj. Pentru ca nu iubesc. Pentru ca vreau sa uit si sa fiu uitata. Pentru ca vreau sa ma pierd de tot in multime, sa nu ma cunoasca nimeni, sa merg pe strada perfect anonima, sa fiu in umbra. Pentru ca vreau sa mi se faca dor. Pentru ca as vrea sa raman aici. Pentru ca am nevoie sa fac parte dintr-o familie. Si as putea continua…

N-am lasat nimic in urma. Nu ma refer la oameni, ci la realizari. Tot ce-am muncit a fost degeaba. Nimic strans, totul risipit, nimic concret, totul nesigur. Asa ca merit o frumoasa vacanta de 1 an. Asta o sa fie, un fel de vacanta in familie :).

As fi vrut sa pot sa reusesc acasa, sa nu fiu nevoita sa plec, sa nu intampin atatea obstacole. Dar uneori pur si simplu trebuie sa pleci si chiar am simtit asta. Mi s-a pus totul impotriva deodata… In fine, acum nu pot decat sa ma bucur de noile mele impresii, nu are rost sa comentez ce-a fost,  nu pot sa ma gandesc decat la ce va fi de acum inainte. Si sunt chiar entuziasmata!!! Orice ar fi, e o experienta.

P.S. As fi vrut sa te mai vad o data! 😉