Posts Tagged ‘avion’

La multi ani!

Posted: 3 Ianuarie 2011 in Random
Etichete:, , , , ,

In primul rand LA MULTI ANI! si chiar o zic cu gura pana la urechi. Sunt in mare forma zilele astea pentru ca am fost mai mult pe drumuri. Un lucru foarte bun pentru psihicul meu dornic de munca. Nu de alta dar cand nu am ce sa fac, o ia razna. Se deterioreaza :).

Am inceput anul, in primul rand, in cea mai placuta companie si cu o dispozitie de zile mari. Prietenele mele cele mai bune sunt „vinovate” de acest lucru si pentru asta tin sa le multumesc. Am avut o noapte mai mult decat agreabila si care va ramane in amintirea noastra, pe langa multe alte evenimente petrecute impreuna. Am cele mai bune prietene din lume, asta v-o spun sincer!!!

Dupa ce am dormit vreo 3 ore mi-am luat talpasita la aeroport, insotita de frati-miu si de fete (doua dintre ele). Nu-mi plac despartirile, ma fac sa ma simt ca la inmormantare (scuze pentru exprimarea macabra). De obicei, sau, ma rog, in trecut, deveneam foarte emotiva in preajma unor evenimente importante. Eram oricum mult mai emotiva decat acum. Acum pur si simplu m-am trezit in aeroport, dupa 3 luni de asteptare, fara absolut nici un sentiment, ca un robot. De obicei nu pot dormi noaptea, imi fac milioane de ganduri, de grijji, chestii din astea. In ultima saptamana, insa, am dormit bustean si am fost perfect normala. Cum ziceam si in alte posturi, m-am robotizat. O sa ajung sa fiu impasibila la orice.

In fine, mi-am luat la revedere si nici macar atunci cand am ajuns in avion nu aveam nimic. E un pic aiurea sa nu ai emotii atunci cand te astepti sa ai :). Imi place sa zbor, decolarea e preferata mea, ma face sa zambesc, pe bune. E o senzatie mereu noua. Am ajuns cu ceva peripetii si cu ceva turbulente la destinatie, mai devreme chiar, si spre surprinderea mea nu ma astepta nimeni. Asta dupa ce era sa raman pe Heathrow si sa pierd zborul spre Manchester. Ma rog, am incercat sa nu ma panichez si a mers din nou :). Pur si simplu ma gandeam ca nu mi se poate intampla mie si ca totul va fi in regula. M-am asezat si dintr-o data s-au ivit oamenii, am mers fericiti spre casa si s-a rezolvat tot. Ma asteptam sa fie mai complicat sa pleci intr-o tara straina si sa mearga totul perfect. Nu aveam aproape nici un fel de garantie, nimic. Oricum ar fi e un happy-end la toate intamplarile din ultimele 24 de ore si asta ma face sa fiu si mai relaxata.

Voi locui in casa cu niste oameni pe care ieri i-am vazut pentru prima data in viata mea. Cam cat de ciudat suna asta?! Si sunt asa deschisi, li se pare un lucru asa normal. E uimitoare mentalitatea asta a lor. Pe noi asta ne strica, mentalitatea de rahat. Asta ne duce pe toti in jos. Suntem invatati cu atatea prejudecati, cu atatea prostii incat uitam sa mai traim, sa mai iubim, sa mai avem incredere. Altii stiu sa traiasca mult mai frumos decat noi, cu mult mai multa relaxare. Noi ne crispam din orice.

Am plecat pentru a face o schimbare majora. Si pentru bani, de ce sa mint. Pentru ca nu mai vreau munca de birou. Pentru ca nu ma pot dezvolta ca make-up artist aici (tara pilelor si descurajarii initiativelor). Pentru ca m-am saturat sa am tot felul de oameni inchistati in jurul meu. Pentru ca nu mai gasesc pe nimeni interesant cu care sa ai ce sa vorbesti. Pentru ca nu am radacini. Pentru ca imi place Anglia. Pentru ca imi place cu avionul. Pentru ca imi plac copii. Pentru ca visez si sper. Pentru ca am curaj. Pentru ca nu iubesc. Pentru ca vreau sa uit si sa fiu uitata. Pentru ca vreau sa ma pierd de tot in multime, sa nu ma cunoasca nimeni, sa merg pe strada perfect anonima, sa fiu in umbra. Pentru ca vreau sa mi se faca dor. Pentru ca as vrea sa raman aici. Pentru ca am nevoie sa fac parte dintr-o familie. Si as putea continua…

N-am lasat nimic in urma. Nu ma refer la oameni, ci la realizari. Tot ce-am muncit a fost degeaba. Nimic strans, totul risipit, nimic concret, totul nesigur. Asa ca merit o frumoasa vacanta de 1 an. Asta o sa fie, un fel de vacanta in familie :).

As fi vrut sa pot sa reusesc acasa, sa nu fiu nevoita sa plec, sa nu intampin atatea obstacole. Dar uneori pur si simplu trebuie sa pleci si chiar am simtit asta. Mi s-a pus totul impotriva deodata… In fine, acum nu pot decat sa ma bucur de noile mele impresii, nu are rost sa comentez ce-a fost,  nu pot sa ma gandesc decat la ce va fi de acum inainte. Si sunt chiar entuziasmata!!! Orice ar fi, e o experienta.

P.S. As fi vrut sa te mai vad o data! 😉

D-ale mele…

Posted: 24 Februarie 2010 in Funny me
Etichete:, , , , , ,

Azi ma mai inveselesc un pic. Am o perioada foarte proasta. De fapt ce zic eu aici?! Am avut o depresie aproape. Asta pentru ca nimic nu merge. Nimic!!! Nervii mei sunt la pamant. Macar de as fi fericita pe un plan, dar nu, totul e la fel de aiurea pe toate planurile. Eu sunt constienta ca e doar o perioada, nu de alta, dar am mai avut, insa simt ca o iau razna. Daca nu innebunesc saptamana asta nu mai innebunesc niciodata. Oricum… vroiam sa-mi ridic moralul… singura si sa ma gandesc la toate lucruile ciudate, haioase, neobisnuite, etc. prin care am trecut si bineinteles alte ciudatenii de-ale mele. Si sunt cateva traznai pe care le-am facut pana acum. Dupa cum urmeaza…

Primul lucru la care ma gandesc acum e inevitabil momentul in care am fost prinsa de politie in masina… facand ce mai fac oamenii din cand in cand… si culmea era chiar prima oara. Da, stiu, vai! ce-am putut sa fac.

Nu am purtat decat o singura zi ceas la mana in toata existenta mea de pana acum.

Am tras cu un pistol noaptea, in pamant, un Walter 10×22. Mi-au bubuit urechile dupa ce ca sunt pe jumatate surda.

Conduc fraudulos ori de cate ori am ocazia. Imi place la nebunie.

De fiecare data cand ajung acasa cotrobai dupa dulciuri. E primul lucru pe care il fac. Ma face sa ma simt din nou copil.

Fosta mea colega de apartament m-a incuiat in casa, a luat si cheile mele (din greseala) chiar in ziua unui examen. Si nu auzea nici telefonul cand o sunam disperata. Intr-un final am ajuns si la examen. Am avut o tentativa sa ies pe geam (stateam la parter) dar a ajuns la timp.

Am cazut din pat si mi-era atat de somn incat am ignorat faptul ca a duduit tot blocul si am mai trezit-o si pe colega-mea si mi-am vazut linistita de somn… pe podea.

Am fost foarte aproape de a copilota un avion (din ala mic, nu vreo aeronava). Sper sa ajung sa fac asta totusi.

O data am fugit pe geam la discoteca (ca deh! nu ma lasau mereu) si intre timp bunica mi-a inchis geamul. Nu are rost sa mai spun cum ma invarteam in jurul casei atunci cand am ajuns si cu cainele dupa mine. Pana la urma m-a lasat sa intru.

Am dormit o noapte in aeroport pentru ca zborul era foarte de dimineata si culmea, era sa-l pierdem.

Am sarit de pe casa (mancam cirese ilegal si am fost prinsa in flagrant).

Trebuia sa am grija de verisoara me, care avea vreo 6 ani. Bineinteles ca in filmele alea cu dadace tinere care isi fac unghiile in timp ce copii fac traznai, asa s-a intamplat si la mine. Verisoar-mea a cazut in cap in beci (nu a patit nimic totusi dar n-am mai scapat-o din ochi).

Cand eram mai mici, eu si frati-miu am mers sa facem baie intr-o groapa unde se strangea apa. Cand am iesit de acolo aveam cateva lipitori pe mine si eram mult mai murdara decat intrasem.

Prima mea betie crunta s-a intamplat pe la vreo 16 ani, singura, la mine in camera. O jumatate de sticla de coniac. Eram suparata tare, ma certase toata familia ca imi pierdusem un amarat de carnet de sanatate pe care, de fapt, maica-mea il „pusese bine”.

Am antecedente grave cu mersul pe jos. Am mers de vreo 2 ori pe jos de la Chirnogi la Oltenita. O data pentru ca era drumul inzapezit iar a doua oara pentru ca trebuia neaparat sa ajung la o petrecere. Insa nu e tot, am mers pe jos cu o prietena din regie pana la Gara Obor sau din regie pana la Mall Vitan… noaptea.

Ma giugiuleam cu un coleg de facultate in timpul orelor de curs. Alegeam de obicei orele celor mai aiurea profesori.

Eram foarte baietoasa cand eram mai mica (nu ca m-as fi schimbat prea mult) si ma bateam cu toti baietii din clasa. Primeam cate o urecheala zilnica pentru acest comportament, fie ca eram vinovata sau nu.

O data, jucandu-ma fotbal cu baietii pe maidan, am aruncat mingea in pom. Idioata cum sunt am luat o piatra am aruncat dupa minge dar nu m-am gandit sa ma si feresc. Asa ca m-am ales cu un obraz vanat pentru care invatatoare m-a luat deoparte si m-a intrebat daca am probleme in familie. Mai are rost sa zic ca nu m-a crezut ca, de fapt, mi-am dat cu piatra in figura.

De nunta unchiului meu (cu cateva ore inainte), m-am urcat in copac si nu l-am mai asteptat pe bunicu’ sa-mi aduca scara si m-am dat jos prin alunecare, sprijinindu-ma mai mult cu obrazul drept. Apar in poze ca o veritabila domnisoara cu zgarieturi pe fata.

Am cazut pe scarile rulante, am cazut in fata unui magazin, am cazut… de foarte multe ori. La liceu m-am impiedicat si m-am agatat de pantalonii unui tip, pe care l-am lasat inevitabil in chiloti.

To be continued… ca nu-mi mai vin in minte acum altele. Cert e ca ma simt mai bine.