Posts Tagged ‘eternity’

Reverberatii…

Posted: 5 Ianuarie 2010 in Soul shaker
Etichete:, , , ,

Au trecut 4 ani. In care poate nu m-am gandit la tine atat cat ar fi trebuit, dar viata merge inainte, nu? Asa mi-ai zis mereu, sa las totul in urma. Au trecut 4 ani de cand nu ma mai strangi la piept cand vin acasa. Si daca nu esti tu, nu mai e nimeni. Nimeni sa ma intrebe ce mai fac, cum o mai duc, daca ma descurc, daca mi-e bine, daca e totul in regula.

Si imi pare rau pentru ca nu am stiut sa te pretuiesc atunci cand erai langa mine, imi pare rau ca nu am stiut sa iti arat cat de mult te iubesc, cat de sfanta este amintirea ta. Icoana copilariei mele. Cat de dor imi e de privirea aia blanda, de mama. Stiu cat de mult m-ai iubit, cu cata dragoste m-ai crescut, cat ai plans alaturi de mine.

Iti multumesc pentru ceea ce sunt azi, pentru ca m-ai invatat sa fiu independenta, m-ai indemnat sa plec, sa imi fac un drum, sa nu depind de nimeni. M-ai invatat sa fiu puternica si cumva ai trait si tu prin mine. Si ai fost mandra de mine, nu? Sper ca esti in continuare si sper sa te fac si mai mandra.

Imi pare rau ca te-am suparat, ca m-am purtat ca un copil rasfatat. Nici nu iti imaginezi cat de mult imi lipsesti. Imi pare rau pentru tot ce am gresit fata de tine. Nu sunt in stare de mai mult, nu pot sa ma exprim aici, nu pot sa ma exprim nicicum pentru ca inca doare, pentru ca e mult prea personal. Vreau doar sa stii ca vei ramane in sufletul meu mereu si in toate momentele importante din viata mea ma voi gandi la tine…

As fi vrut…

Posted: 11 Noiembrie 2009 in Soul shaker
Etichete:, , , , ,

72

As fi vrut…

As fi vrut atat de multe… atat de putin totusi…

As fi vrut sa-i fi putut spune persoanei pe care o iubeam atat de mult, un simplu „Te iubesc”. As fi vrut sa traiesc senzatia aia, eliberarea… Sa il privesc simplu cand era langa mine, sa ma apropii de urechea lui si sa ii soptesc „Te iubesc”. Nu am avut ocazia. As fi vrut atunci cand faceam dragoste sa ii spun cuvintele alea magice… Am spus tarziu „te iubesc”. Am asteptat pana cand am simtit cu adevarat ca sentimentul e cat se poate de real. Si nu a fost acea persoana…

As fi vrut sa mai imbratisez o ultima data acea persoana. Lung… As fi vrut ca imbratisarea aia sa ii arate ca am inteles. Nu am reusit…

As fi vrut sa petrec o zi intreaga cu acea persoana. Sa ma trezesc dimineata si sa il vad cum doarme usor pe perna… sa il sarut usor pe frunte, sa deschida ochii si sa ma traga langa el intr-o imbratisare calda. Sa ne ridicam din pat ciufuliti si sa mergem la bucatarie. Sa vorbim, sa schimbam privirile alea ghiduse. Apoi sa gasim ceva de facut impreuna. Poate un film… sa stam unul langa altul asa pur si simplu. Apoi poate o plimbare, un sarut… Apoi seara sa stam unul langa altul in pat, sa ne lasam purtati de linistea noptii… Nu am avut ocazia…

As fi vrut sa vorbesc deschis cu acea persoana, sa stie ce simt cu adevarat, sa… Dar nu s-a intamplat…

As fi vrut ca viata de dupa el sa fi fost alta, sa nu fi fost atat de plina de ganduri, de intrebari… As fi vrut sa pot sa il privesc fara sa simt ca se rupe ceva in mine, fara sa umplu perna de lacrimi… Nu am reusit…

As fi vrut sa nu-mi alerge prin minte multi ani dupa, amintirea lui… As fi vrut sa nu simt nevoia aia de a mai vorbi cu el, de a sti ce mai face, pur si simplu amical. As fi vrut sa nu mai simt nevoia atingerii lui, sa nu mai simt nevoia de a-i simti buzele langa ale mele. As fi vrut sa nu mai am curiozitatea aia carnala de a vedea cum e sa il mai am o data…

As fi vrut sa ii multumesc pentru tot, pentru fiecare moment pe care eu l-am trait atat de intens… Sa ii multumesc ca am invatat ceva.

As fi vrut sa ii spun ca nu regret nici macar o secunda, ca am atatea amintiri placute, neobisnuite,  speciale. As fi vrut sa vada in ochii mei ca nu regret, ca il privesc cu bunavointa, fara resentimente. Ca nu am sperat niciodata la eternitate, ca stiam ca totul se va termina intr-o buna zi, insa a fost mult prea devreme si nu am stiut cum sa reactionez… Ca inteleg…

As fi vrut sa vada cum sunt, sa ma cunoasca intru totul, sa imi acorde timpul necesar sa ii arat cum sunt…

As fi vrut sa simta toate astea atunci cand il tineam de mana… sa simta cat zbucium urma sa am in mine, cat urma sa ma chinui, cat urma sa ma cert cu mine, cat urma sa ma intreb…

As fi vrut sa pot sa il ajut cu ceva, sa ii fiu aproape atunci cand ii era greu… sa-mi vorbeasca, sa-mi spuna ce-l framanta, sa-l strang in brate si sa ii spun ca totul va fi bine.

As fi vrut sa vada cate eram dispusa sa fac pentru el, cate sa trec cu vederea, cate sa ii demonstrez, cat de mult mi-as fi dorit sa ma lase sa-i fiu alaturi… sa se topeasca un pic si sa ma lase sa ma incalzesc…

As fi vrut sa pot sa ma transform in tot ceea ce ar fi vrut el vreodata… Cat de absurd acum…

As fi vrut sa fie doar o zi in locul meu, sa se vada si el prin ochii mei. Sa se vada cat de frumos il conturasem, cu cata dragoste il colorasem, cat de deosebit parea in sufletul meu…

As fi vrut sa inteleaga toate astea la timpul lor…