Posts Tagged ‘extreme’

Eu sunt…

Posted: 23 Noiembrie 2009 in Funny me
Etichete:, , , ,

Mi-a spus cineva, mai zilele trecute, ca sunt ca vitamina. Dupa o portie copioasa de ras m-am gandit asa la mine. Nastrusnic gand, precum si urmatoarea caracterizare:

Incepand de la comparatia amicului de mai sus as putea spune, in mare parte, ca sunt de acord. Sunt atat de agitata si de energica uneori incat obosesc oamenii din jurul meu. Bineinteles pe cei care nu pot face fata temperamentului meu.

Ies aiurea in poze. Aiurea rau!

Un alt amic mi-a zis o data ca am ochii fosforescenti. Nu stiu care dintre noi era in stare mai avansata de ebrietate.

Am avut numai animale cu nume ciudate. Gigi, Doroftei, Basescu, Google (caini), Boris, Turbo, Zuza (pisici). Numele actualului patruped e prea obscen pentru a-l metiona.

Am o colectie impresionanta de cicatrici de la fotbal, catarat in copaci, muscaturi de caini, patinoar, etc.

Am picat examenul de permis cu 21, respectiv 20 de puncte. Conduc totusi pe drumuri laturalnice de cate ori am ocazia.

Am luat 10 la examenul de admitere de la facultate. Nu mi-am luat licenta totusi.

Am fost data afara din casa de nenumarate ori doar pentru ca am incercat sa cer o explicatie logica. Eu si gura mea mare.

Ascult ce-mi place, mananc ce-mi place. Injur uneori.

Cel mai bun prieten si confident este chiar fratele meu.

Sunt aeriana si zabauca in mare parte a timpului. Unde mai pui ca sunt si o maestra a gafelor.

Am castigat o tabara la Navodari la o olimpiada. La romana.

In clasele 1-12 am luat o singura nota de 4. Nu am fata de tocilar totusi.

Am prezentat concursul de „Miss” in liceu.

Ma impiedic si ma lovesc foarte des. Eram sa ma innec de cateva ori. Si sa ma calce vreo 3 masini.

Muncesc de 3 ani. Cu carte de munca.

Mint uneori din motive absolut stupide. Ma uimesc si pe mine.

Cand cineva e suparat pe mine nu ma las pana nu ma revansez sau pana nu il supar mai tare :D.

Am plans la un meci de fotbal.

In clasa a 4-a mama mi-a luat o camasa care mi-e buna si acum.

Cateva dintre apelativele mele: „tutti frutti”, „J-Lo” (fundu’ e de vina),  „pitica ucigasa” sau una mai noua „zbanghiuta”, etc.

Mare parte a vietii am fost strigata pe un nume care nici macar nu apare in buletin. Si inca ma mai bantuie acest nume-impostor. Nici macar nu e unul dragut.

Mai mereu sunt cu zambetul pe buze. Daca sunt suparata si gasesc un motiv pentru care sa zambesc se duce toata supararea.

Daca iubesc nimeni nu ma poate convinge ca gresesc. Sunt mai incapatanata ca oricand.

Cea mai scurta partida de sex: 3 minute (pe ceas!). I-a fost dor de mine dom’le…cica.

M-am vopsit in toate culorile de baza. Am un par rezistent.

Nu am schiat niciodata. Nu stiu sa merg cu rolele. Nu mai vreau in viata mea sa patinez. As vrea sa fac scuba diving sau bungee jumping. Am o inclinatie catre extrem.

Cel mai puternic model din viata mea si in acelasi timp o persoana pe care am iubit-o enorm a fost bunica mea. Odihneasca-se in pace!

Traiesc haotic. Nu pot sa mentin un program. Incep o suta de lucruri si rareori termin ceea ce am inceput. Dar si cand ma ambitionez si ma incapatanez nu conteaza daca e bine sau rau. Obtin.

Cand eram mica vroiam sa devin Andreea Esca.

Imi place teatrul. Imi plac cartile. Imi place sa scriu. Toate imi dau senzatia ca evadez.

Fumez. Imi place sa ma catar pe tocuri. Imi plac barbatii inalti. Bruneti. Cu maini frumoase, unghiile, in special. Si cele de la picioare.

Stiu, nu vreti sa ma cunoasteti personal! :))

Nu exista happy-end…

Posted: 18 Noiembrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , ,

Toate lucrurile incep frumos…

Viata incepe frumos. Cu figura mamei, bratele ei protectoare, caldura imbratisarii ei. Cresti, rasfatat de toti si nu simti nimic din extrema cealalta a vietii. Probabil de asta ne amintim copilaria drept cea mai frumoasa perioada. Apoi ne maturizam, ne lovim de probleme, de situatii limita, de neajunsuri. Viata devine o lupta pentru supravietuire, un sir de intrebari si incercari, de solutii pentru problemele de zi cu zi. Nu e intotdeauna asa veti zice. Dar cum e? Cine are o viata tocmai implinita? Cine se trezeste dimineata cu mintea si sufletul linistite? Cine poate spune la obstescul sfarsit ca a fost in totalitate fericit, ca viata i s-a asternut exact asa cum si-a dorit? Cine poate spune cu toata convingerea ca viata e frumoasa? Poate ocupantul primului loc in topul Forbes. Desi ma indoiesc si de asta. Apoi, chinuiti de batranete, daca o mai apucam, ne stingem… Dupa o viata in care am incercat sa strangem ca apoi sa nu luam nimic cu noi. Dupa calatoria asta prin viata care are acelasi sfarsit pentru toti…

Si iubirea incepe frumos. Betia aia placuta, fluturasii aferenti… Si iti pui toate sperantele, toate dorintele in mainile unei persoane dupa care  ajungi sa te intrebi intr-o buna zi de ce le-a calcat in picioare. Pentru ca asta e dragostea! La un moment dat se ajunge la o asemenea situatie incat ajungi sa faci dintr-o iubire frumoasa o inselatorie sau mai rau sa o transformi in ura. Ma gandesc cu regret ca la un moment dat uitam ca am iubit atat de mult o persoana, ca i ne-am daruit in totalitate si am fost asa fericiti, ca apoi sa ajungem la certuri si despartiri care scot partea animalica din noi. Uitam in totalitate de toate momentele fericite si degradam o persoana care a fost parte din noi, cu care am avut poate planuri de viitor, in care am crezut la un moment dat orbeste. La ce se ajunge pana la urma daca nu la lacrimi, dezamagire, resentimente. Cum privim pe urma acea persoana pe care candva o veneram? Cum sa mai crezi in iubire daca in general finalul e acelasi. Cum te inalta iubirea daca la un moment dat doua persoane care se iubesc devin dusmani? Cum mai e ea pura cand ajungi sa il injosesti pe cel ce ti-a fost alaturi? Cum poate sa te salveze cand suntem predestinati sfarsitului?

Sunt si alte lucruri, mai marunte in comparatie cu cele de mai sus, care incep frumos si se termina dezastruos sa zic asa, dar am ales exemplele cele mai elocvente, cele mai importante pana la urma.

Nu sunt pesimista din fire si sunt de acord ca trebuie sa traim ca si cum nu am sti lucrurile astea, ca ar trebui sa ne prefacem ca totul e bine. Sunt doar niste constatari ce nu ma vor impiedica sa traiesc din plin si sa iubesc orbeste. Insa… si acest insa ma enerveaza la culme, realitatea ne demonstreaza cu totul altceva.