Posts Tagged ‘money’

Mi-a spus cineva de curand ca si-ar fi dorit ca viata lui de pana acum sa fi fost alta. Am stat si m-am gandit la asta. Am stat si m-am gandit si la cum mi-as fi dorit eu sa fie viata mea de pana acum. Avea dreptate si eu mi-as dori sa fi fost altfel. Dar m-am gandit ca acum e in zadar, ca oricat as vrea, ce a fost nu pot sa schimb si nici macar sa regret.

Ma gandesc ca totul se reduce la noi, la ce asteptari avem, la ce ne dorim, la ce fel de oameni suntem. Chiar daca nu mai putem sa schimbam ceea ce a fost putem oarecum schimba ce va urma.

Pana la urma depinde ce ne dorim. Depinde daca meritam lucrurile ce ne-au fost refuzate sau daca le putem face fata. Depinde daca suntem astfel de oameni. In mare parte ne dorim bani. Pentru ca vedem in ei rezolvarea problemelor noastre. Eu sunt convinsa ca nu e asa. In primul rand trebuie destula stapanire de sine pentru a nu cadea in pacatul lor, de a nu te lasa condus de ei. Stim cu totii atatea exemple de oameni condusi de hartii. Oameni care te privesc de sus, snobi, plini de ei, saraci cu duhul. Si cei mai multi sunt pustani ai caror parinti le permit prea multe. Nu e un pic ciudat sa-mi doresc sa fiu asa ceva?

Pentru ca lipsurile te fac sa fii cu adevarat om. Pentru ca atunci nu numai ca nu iti permiti sa fii un snob si un ipocrit ci incepi sa vezi si alte lucruri in jurul tau. Pentru ca atunci cand nu ai inveti sa te multumesti cu ce ai. Nu te opreste nimeni sa speri la mai mult dar pentru moment iti creezi alte prioritati.

Ma gandesc de multe ori cum ar fi fost daca as fi fost un copil din asta de bani gata. Oare as fi avut aceeasi prieteni, aceleasi principii, oare as fi apreciat ceea ce apreciez acum?

Nu blamez pe nimeni. Fac o simpla comparatie. Insa cred cu tarie ca un lucru pentru care te lupti, si la un moment dat il obtii, iti ofera mult mai multa satisfactie. Pentru simplul lucru ca nu a fost usor sa il obtii. Chiar si notiunea asta de „a fi multumit” implica alte conotatii. Pana la urma un om are intotdeauna aspiratii din ce in ce mai mari si nu poate fi multumit decat daca vrea, decat daca si el ajuta la procesul asta. Si realizez ca e adevarat ca atunci cand ne dorim ceva trebuie sa avem grija ce; poate vom fi coplesiti de insemnatatea lui, poate nu vom putea sa-i facem fata.

Una peste alta avand in vedere ca traiesc acum si ziua de ieri nu mai poate fi salvata ma multumesc cu lucrurile pe care le-am invatat pana acum. Si sunt cateva lucruri pe care macar le-am constientizat pana acum. Am invatat sa nu cer mai mult decat merit sau decat mi se poate oferi, nu de alta dar as risca sa fiu foarte dezamagita daca sper la ceva ce nu pot avea. Am invatat sa ma lupt pentru ceea ce vreau si nu e niciodata usor chiar si atunci cand pare. Mi-am dat seama ca lucrurile cu adevarat importante sunt cele simple, ca nu as putea fi niciodata altcineva decat cine sunt acum, ca daca as incerca macar sa par o cu totul alta persoana as fi penibila.

Ma gandesc ca toate lucrurile in viata au un scop precis. Uneori ma gandesc ca daca nu am avut pana acum anumite lucruri, atunci cand le voi avea voi putea sa le privesc cu alti ochi, sa le stapanesc altfel. Sunt convinsa ca lupta asta pentru a obtine ceva te face sa constientizezi adevarata valoare a acelui lucru si daca intr-adevar merita. Poate unele lucruri le obtinem mai tarziu pentru ca numai atunci stim sa le apreciem cu adevarat.

Trebuie sa multumim mereu pentru ceea primim. Aspirand intotdeauna la mai mult riscam sa ramanem mereu nefericiti. E una din directiile acestei lumi: progresul, ridicarea standardelor, insa uneori dorindu-ne din ce in mai mult, nefiind niciodata cu adevarat multumiti riscam, pe langa faptul de a fi profund nefericiti, sa nu mai vedem nimic in jurul nostru, sa nu mai apreciem alte lucruri, sa fim atat de concentrati asupra scopului nostru incat sa uitam si de noi insine, de cei dragi, de bun simt.

Nu are rost sa enumar valori, nu are rost sa aduc argumente in sprijinul cauzei mele, doar ca a fost un fel de introspectiva sau retrospectiva a unei vieti mediocre. Nu e o lectie de maturiate, cel putin nu din partea mea, desi cred si simt in totalitate ceea ce am scris. Copilul din mine inca mai viseaza la castele, printese, feti-frumosi si dragoste adevarata, inca mai spera ca „Cenusareasa” e o poveste adevarata, doar ca nu il las sa viseze decat noaptea.

Anunțuri

not_enough_room_for_title_by_Yahzick

Stateam sub dus…si ma gandeam doar cum apa curge peste mine ca o binefacere. Si ma mai gandeam ca  sunt eu, ca nu am nimic de ascuns…machiajul s-a dus, nu mai trebuie sa par altceva decat ceea ce sunt.

Pana la urma la asta se rezuma tot. In fiecare zi incercam sa fim altfel, altii. Nu mai conteaza pentru nimeni sa fii tu insuti. Prioritatile sunt altele si toti gravitam in jurul lor neobositi si incercand prin diverse modalitati sa…

Pentru ca am devenit un fel de robotei si incercam prin diverse modalitati sa avem un castig material, asta vroiam sa spun. Trecem peste sentimente, peste bun simt, peste multe insusiri „umane” pentru a ne indeplini obiectivul. Asa suntem invatati inca de mici, nu? Sa avem bani, sa ajungem sa ii castigam, sa fie cat mai multi, sa facem compromisuri, daca trebuie, pentru a-i obtine. Da, e un fel de antrenament, o pregatire intensiva de a trece prin viata cu un singur scop. Si existentele noastre sunt mai sarace in frumuseti, sunt mai obositoare si mai plictisitoare. E o rutina ingrozitoare sa te trezesti zilnic cu acelasi gand: un castig.

Si astfel incepem sa ii categorisim si pe cei din jurul nostru pe baza acestui tel al nostru.

Incepeam sa facem o ierarhie a oamenilor din jurul nostru, ierarhie bazata pe acelasi criteriu: banii. De cate ori nu se intampla sa fii respins de cineva pentru ca nu ai x lucru, ca nu te imbraci de la mai stiu eu ce firma sau ca nu iti permiti sa faci anumite snobisme. Este cel mai necrutator criteriu din opinia mea. Pentru ca iti interzice din start sa-ti deschizi gura sau sufletul.

La randul nostru toti am categorisit si am fost categorisiti. Ni s-a refuzat probabil iubire, intelegere. Ni s-a refuzat dreptul a fi noi insine. Si ce facem in continuare? Ne dezumanizam, da. Incercam sa parem altfel decat suntem, incercam sa devenim imaginea pe care altii vor sa o vada, incercam sa scoatem la suprafata superficialitatea si sa pastram linistea. Nu conteza „ce si cum gandesti”, conteaza ce arati, ce expui, si daca ceea ce expui convine celor care categorisesc ai un punct in plus. Cam asa merg lucrurile, nu?

Poate ca lucrurile din jurul nostru ar capata alt sens daca am avea alte prioritati. Poate am vedea ceea ce trebuie de fapt sa vedem, sa ne oprim sa ajutam pe cineva, sa vedem un curcubeu, sa mirosim o floare. Poate am avea sansa, ca indivizi, sa fim apreciati la justa valoare, sa conteze mai mult ceea ce spunem decat ceea ce afisam.

Si imi dau seama ca este  o utopie. Ca voi imi puteti da dreptate, puteti pentru moment, analiza felul in care va purtati cu cei din jurul vostru insa preocuparile si obiectivele vor ramane aceleasi. Asta nu putem schimba. Putem crede ca lucrurile stau altfel, nu ne opreste nimeni, insa stim cu certitudine ca nu e asa…

maimute-politica-guvern1Cand se aduce vorba despre acest subiect se face inevitabil o legatura cu prostitutia. Dar exista o meserie mai veche…veche de atat de mult timp…de cand omul preistoric incerca prin toate faptele sale sa fie mai presus de ceilalti, cand castiga, luptandu-se cu fiarele salbatice, respectul celorlalti. Sau cel putin asa  se prezinta in filme. Cel care, mai tarziu, a devenit seful si oranduitorul gospodariei sale. O meserie izvorata din dorinta de organizare, din dorinta de a face sa mearga lucrurile proprii si cele din jurul lui. O meserie care de mult nu mai are aceeasi insemnatate, care nu organizeaza ci produce haos, care nu mai slujeste intreaga comunitate, ci doar trupuri seci si egoiste. A devenit o meserie care  “scoate la produs”.

Referire, fara doar si poate, la politica, fara a  generaliza, raportandu-ne strict la politica romaneasca, fundamental deosebita de a altor tari, ca o prostituata de joasa speta printre celelalte curtezane ispititoare. O meserie care vinde, care transforma totul intr-o marfa pentru un singur si preamarit scop: banii.

Probabil sunt mai multe prostituate care simt placere si se indeletnicesc de buna exercitare a meseriei mai temeinic decat multi oameni politici. Ambele meserii se practica de la sau pana la o anumita varsta, nu trebuie experienta, se  capata pe parcurs, nu trebuie placuta, induce obisnuinta, impune doar o igienizarei din cand in cand.

Si iese pe traseu, cu gandul inevitabil la  castig, stiind ca trebuie sa fie convingatoare si sa elimine concurenta, trebuie sa aiba propriul teritoriu, sa fii temuta printre ceilalti. Asta daca este pe cont propriu. Daca, in schimb, are un “peste” (a se citi partid) in spate, atunci o vinde el, o promoveaza el, doar e in interesul lui. Trebuie numai sa zambeasca pervers, sa promita, chiar si din priviri, lucruri nemaivazute, satisfactie garantata pe care sa dea impresia ca stie s-o ofere. Si clientii se ivesc, atrasi de o speranta veche si neimplinita, de o inflacarare aproape dureroasa de a-si procura putina satisfactie, de o convingere aproape impusa ca o sa fie mai bine.

De cate ori nu auzim: “Politica este o tarfa”? Dar, e una  de mahala, e una fara clientela aleasa, e in cautare necontenita de clienti de orice fel, pe care ii primeste fara repulsie, fara dorinta, fara a privi, doar pentru ca altceva nu stie sa faca. E o tarfa saraca cu duhul, trista, obscena spre ridicol. A uitat de constiinta, de onoare, de respect de sine. Nu are nici un fel de aspiratii, e doar materialista.

Politica romaneasca este expirata pentru ca se autoconsuma, e plina de bube si cicatrici pentru ca se automutileaza. Politica romaneasca este o cocota care se preface ca e cucoana, dar se preface dezgustator de prost, mimeaza dar nu stie ce mimeaza. Pe langa celelalte curtezane europene, rosii in obraji, cu forme pline, ademenitoare, pare o starpitura. Si pe cand curtezanele traiesc bine din meseria lor si pentru meseria lor, in tihna si bunastare, cealalta, trufasa si fatarnica se preface ca e multumita, se preface ca nu vede ca nu e dorita, ca ea doar se insinueaza neinvitata in vietile oamenilor intr-un moment de slabiciune. Este, insa, o prezenta, ca un pacat care te macina, care te face sa vezi regretele, care le accentueaza, un gunoi trupesc in suflet, ca o scama pe care o porti pretutindeni.

Si pentru celelalte curtezane starneste mila sau rasul zeflemitor. E doar o amatoare care stie ca nu poate fi la fel de buna, dar care continua sa isi ofere serviciile. Nu stie sa se faca placuta, e prea stangace, prea vulgara si prea dispretuita.

Sunt meserii vechi amandoua, care nu vor disparea, probabil, niciodata. Meserii, care prin natura lor blamata, atrag. Atrag in felul ala obscur si mojic al jocurilor de alba-neagra sau barbut; cine stie, poate iesi castigator, dar, cel mai adesea, iesi pacalit. E ca un pact cu Diavolul, el te ajuta, tu ii vinzi sufletul.

Si se ajunge la o singura concluzie, aceea ca politica si prostitutia sunt reginele neincoronate ale burlescului.

Articol refacut din „Saptaman Giurgiuveana”. Unul dintre editoriale mele 😉