Cand se aduce vorba despre acest subiect se face inevitabil o legatura cu prostitutia. Dar exista o meserie mai veche…veche de atat de mult timp…de cand omul preistoric incerca prin toate faptele sale sa fie mai presus de ceilalti, cand castiga, luptandu-se cu fiarele salbatice, respectul celorlalti. Sau cel putin asa se prezinta in filme. Cel care, mai tarziu, a devenit seful si oranduitorul gospodariei sale. O meserie izvorata din dorinta de organizare, din dorinta de a face sa mearga lucrurile proprii si cele din jurul lui. O meserie care de mult nu mai are aceeasi insemnatate, care nu organizeaza ci produce haos, care nu mai slujeste intreaga comunitate, ci doar trupuri seci si egoiste. A devenit o meserie care “scoate la produs”.
Referire, fara doar si poate, la politica, fara a generaliza, raportandu-ne strict la politica romaneasca, fundamental deosebita de a altor tari, ca o prostituata de joasa speta printre celelalte curtezane ispititoare. O meserie care vinde, care transforma totul intr-o marfa pentru un singur si preamarit scop: banii.
Probabil sunt mai multe prostituate care simt placere si se indeletnicesc de buna exercitare a meseriei mai temeinic decat multi oameni politici. Ambele meserii se practica de la sau pana la o anumita varsta, nu trebuie experienta, se capata pe parcurs, nu trebuie placuta, induce obisnuinta, impune doar o igienizarei din cand in cand.
Si iese pe traseu, cu gandul inevitabil la castig, stiind ca trebuie sa fie convingatoare si sa elimine concurenta, trebuie sa aiba propriul teritoriu, sa fii temuta printre ceilalti. Asta daca este pe cont propriu. Daca, in schimb, are un “peste” (a se citi partid) in spate, atunci o vinde el, o promoveaza el, doar e in interesul lui. Trebuie numai sa zambeasca pervers, sa promita, chiar si din priviri, lucruri nemaivazute, satisfactie garantata pe care sa dea impresia ca stie s-o ofere. Si clientii se ivesc, atrasi de o speranta veche si neimplinita, de o inflacarare aproape dureroasa de a-si procura putina satisfactie, de o convingere aproape impusa ca o sa fie mai bine.
De cate ori nu auzim: “Politica este o tarfa”? Dar, e una de mahala, e una fara clientela aleasa, e in cautare necontenita de clienti de orice fel, pe care ii primeste fara repulsie, fara dorinta, fara a privi, doar pentru ca altceva nu stie sa faca. E o tarfa saraca cu duhul, trista, obscena spre ridicol. A uitat de constiinta, de onoare, de respect de sine. Nu are nici un fel de aspiratii, e doar materialista.
Politica romaneasca este expirata pentru ca se autoconsuma, e plina de bube si cicatrici pentru ca se automutileaza. Politica romaneasca este o cocota care se preface ca e cucoana, dar se preface dezgustator de prost, mimeaza dar nu stie ce mimeaza. Pe langa celelalte curtezane europene, rosii in obraji, cu forme pline, ademenitoare, pare o starpitura. Si pe cand curtezanele traiesc bine din meseria lor si pentru meseria lor, in tihna si bunastare, cealalta, trufasa si fatarnica se preface ca e multumita, se preface ca nu vede ca nu e dorita, ca ea doar se insinueaza neinvitata in vietile oamenilor intr-un moment de slabiciune. Este, insa, o prezenta, ca un pacat care te macina, care te face sa vezi regretele, care le accentueaza, un gunoi trupesc in suflet, ca o scama pe care o porti pretutindeni.
Si pentru celelalte curtezane starneste mila sau rasul zeflemitor. E doar o amatoare care stie ca nu poate fi la fel de buna, dar care continua sa isi ofere serviciile. Nu stie sa se faca placuta, e prea stangace, prea vulgara si prea dispretuita.
Sunt meserii vechi amandoua, care nu vor disparea, probabil, niciodata. Meserii, care prin natura lor blamata, atrag. Atrag in felul ala obscur si mojic al jocurilor de alba-neagra sau barbut; cine stie, poate iesi castigator, dar, cel mai adesea, iesi pacalit. E ca un pact cu Diavolul, el te ajuta, tu ii vinzi sufletul.
Si se ajunge la o singura concluzie, aceea ca politica si prostitutia sunt reginele neincoronate ale burlescului.
Articol refacut din „Saptaman Giurgiuveana”. Unul dintre editoriale mele 😉
That's Not My Name 