Posts Tagged ‘relationship’

Am trecut intr-un an nou. Cu multa veselie, cu picioarele obosite, cu inima trepidand, cu prieteni aproape. Am continuat petrecerea, am continuat starea asta de euforie. Insa acum stau si ma gandesc ce vreau sa fac mai departe. Trebuie sa imi stabilesc niste prioritati.

Sunt mereu atat de aiurita. La miezul noptii am uitat sa imi pun dorinta. Dar e aceeasi de aproape 12 ani asa ca daca intr-adevar dorintele astea ajung undeva, sau sunt auzite de cineva, atunci acel cineva sau ceva va sti ca am ramas constanta.

M-am gandit ce vreau anul asta. Vreau sa fiu mai perseverenta, mai puternica, vreau sa ma distrez mult mai mult, sa imi schimb locul de munca, sa imi iau licenta, sa am o parere mai buna despre mine, sa nu mai chiulesc de la intalnirile cu fetele, sa nu ma indragostesc…

De ce zic sa nu ma indragostesc… Pentru ca nu e momentul, pentru ca totul va fi dat peste cap cu dragostea asta. Pentru ca acum nu ma poate iubi nimeni asa cum vreau si nu spun asta din orgoliu. Nu mai vreau jumatati de masura, nu vreau sa stau la dispozitia altora care nici macar nu apreciaza.

As vrea sa te las pe tine in urma… Pentru ca inteleg ca nu e nimic concret; inteleg ca nu ai putea sa iesi cu mine pe strada sau sa ma prezinti prietenilor tai. Ar fi ciudat, te-ai simti prost, la fel si eu. Poate si eu as face la fel daca as fi in locul tau. Vad si eu toate astea, nu sunt oarba si mai stiu ca nu le merit, oricare ar fi situatia de fata nu merit toate astea, insa stiu la fel de bine ca nu conteaza.

Sa stii ca nu te-am crezut, la inceput, cand ai zis ca poate va fi ceva, ca poate va merge. Probabil ca nu mai tii minte dar ai zis. Insa eu stiu mai bine care e adevarul. Am apreciat apropierea ta totusi, felul tau de a fi care apoi a devenit atat de schimbator. Am apreciat fiecare moment pe care ai ales sa il petreci cu mine, nu stiu daca si tu. Apoi a urmat indepartarea, usor, treptat, as putea spune insesizabil, insa eu am observat. Incet, incet mi-ai ingradit toata libertatea, tot ce puteam face inainte acum nu mai pot, nu mai putem vorbi, nu-mi mai poti spune cuvinte frumoase, nu te mai pot suna. M-ai inchis intr-o colivie si imi deschizi doar cand vrei tu.

Si eu am acceptat, recunosc, de fapt cred ca eu te-am facut sa ma inchizi acolo. Insa am realizat ca nu poate fi nimic si am acceptat doar sa fac parte din decor. Poate am asteptat ceva, ceva ce stiam ca nu va veni, am sperat desi am stiut ca speram degeaba. Si ma tot intreb daca tu stii macar putin din toate astea. Ma intreb daca macar ti-ar pasa stiindu-le. Ti-ar pasa daca ai sti ca nu m-am gandit la nimeni altcineva de cand te-am cunoscut, ca esti singurul care ma face sa ma simt libera in ciuda a ceea ce am scris mai sus, ca e atat de greu sa nu simt ceva pentru tine.

Numai cand ma gandesc la tine si la faptul ca nu pot macar sa iti vorbesc, ca nu pot sa fiu eu, ma intristez. De asta vreau sa nu ma mai gandesc la tine, sa nu mai simt nevoia sa iti vorbesc, sa nu te mai astept… pentru ca intr-o buna zi voi vrea prea mult din toate astea, intr-o buna zi sentimentele mele o vor lua razna si atunci voi suferi. Si de asta mi-e frica. Asta nu vreau sa ajung sa simt.

Am terminat cu sarbatorile, cu timpul petrecut aici, acum ma intorc la ale mele. Nu vreau sa fiu asa trista la inceput de an, nu sunt chiar atat de trista pana la urma desi lacrimi imi umplu ochii, vreau doar sa imi evaluez prioritatile si as fi vrut sa fii si tu o prioritate insa nu se poate, nu? Vreau doar sa imi eliberez sufletul aici, sa pot sa ma trezesc maine (langa tine… sau nu) si sa continuu viata asta asa cum am lasat-o. Poate intr-o buna zi… as vrea sa am curajul sa rostesc cuvintele care imi trec acum prin cap…

Despre inselat… hmmm. Complicat. Diferit de la caz la caz. Genetic poate.

Voi incepe cu barbatii. Ei sunt mai usor de analizat la acest capitol. La ei e simplu. Vad o tipa „buna”, vor sa o aiba. Nu conteaza in ce circumstante se gasesc, ei vor sa isi duca misiunea la capat. Si poate nu veti fi de acord, dar chiar nu ii putem invinui. Bine ii putem invinui si le putem face un scandal monstru dar nu vom avea rezultatele sperate, asa ca…

De ce zic ca nu ii putem invinui? Deja vad cateva fete ridicand dezaprobator din spranceana. Pentru ca nu poti invinui un copil ca vrea dulciuri, cam asa functioneaza si un barbat. Stim toate ca ei se maturizeaza mult mai greu decat noi, ca le place libertatea mai mult decat noua, ca rar gasesti cate unul cu capul pe umeri. Si parca aia cu capul pe umeri nu au nici un farmec, nu? Daca nu te chinuie, daca nu plangi din cauza lui, daca nu te raneste parca nu are farmec. Paradoxal, stiu.

In plus ei vad o femeie, care sa zicem ca ii atrage… carnal. Daca tipa e dispusa e dispus si el. Doar ca se duce isi face treaba si se intoarce acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Rar mai pastreaza o legatura cu respectiva. Cam asta e tiparul. Uneori partenera respectivului nici nu afla si acum eu sunt de acord. Daca pe un barbat il duce mintea sa insele fara sa lase urme, fara sa afle alte persoane din anturajul comun, fara sa se schimbe fata de partenera lui, intr-un cuvant sa fie cat se poate de discret, atunci jos palaria!

Doar ca multi fac greseli fie ca nu le pasa prea mult, fie din vanitate, fie din neglijenta, fie din neatentia si putina maturitate de care dau dovada. Si regreta apoi, pentru ca realizeaza ca o noapte, un moft, le strica o relatie frumoasa. Insa eu cred ca ei nu poarta o vina atat de mare si o sa ma exemplific un pic mai incolo. Oricum din moment ce un barbat care inseala se intoarce tot la partenera lui atunci inseamna ca a ales deja unde e mai bine. El de fapt stie ce vrea insa mai vrea si putina diversitate din cand in cand. Si barbatii sunt capabili de sentimente extrem de puternice insa sunt un pic superficiali.

E randul femeilor si aici povestea ia o alta turnura. Daca la barbati e vorba de lipsa de maturitate sau de impulsurile primite de „creierul” din pantaloni, la femeie e mult mai grav. O femeie nu va insela niciodata fara sa simta ceva, fara sa ii placa putin macar, fara sa se simta atrasa. Femeile nu se simt atat de atrase fizic precum barbatii, nu vad un barbat pe strada  si isi zic in gand ” vai, ce-as face dragoste cu el!” (sau poate rar). Pentru o femeie inselatul implica anumite lipsuri, anumite frustrari. O femeie care nu mai primeste atentie se stinge incet incet. Si foarte rar cauta ea in alta parte, insa daca se iveste cineva care sa ii arate apreciere incepe si ea sa emita semnale. Femeile inseala greu, mai ales daca sunt angrenate in relatii de durata, mai ales daca iubesc. Femeile tin la o relatie si fac orice sa o faca sa mearga, iarta multe, inteleg multe.

Nu vorbesc de femeile promiscue, de cele fara principii care inseala doar ca se cred femei fatale. Femeile astea nu stiu niciodata ce vor. Ba vor bani, ba se considera prea bune pentru cel de langa ele, ba vor sa faca pe cuceritoarele, sa-si testeze farmecele pe diversi indivizi. Sunt atatea femei care lasa in urma o relatie pentru bani, pentru ca ele cred ca daca un alt barbat le ofera o tura de cumparaturi la Paris si mai stiu eu ce zorzoane, Vuittoane, blanuri, croaziere, atunci sunt cu adevarat implinite. Ce nu realizeaza ele e faptul ca barbatii potenti financiar sunt foarte alunecosi, ca se poarta frumos exact cum se poarta orice barbat la inceput, ca apoi, in cele mai multe cazuri, sa ajunga sa le injoseasca, sa le trateze ca pe un obiect. Un astfel de barbat te impodobeste ca pe un brad de Craciun dar nu stie adevarata ta semnificatie. Asta pentru femeile carora le place sa fie tratate ca niste obiecte, care aleg sa nu arate ca au ceva in cap (majoritatea insa nu au) si care apoi regreta fericirea pe care au trait-o langa un barbat necotat la bursa.

De asta ziceam mai sus ca la barbati e de inteles, pentru ca ei daca inseala nu o fac neaparat ca au ceva sentimente (nici chiar infime) insa femeile au aproape intotdeauna (cu exceptia obiectelor de mai sus). Femeile daca inseala zdruncina relatia din temelii si rar sunt iertate. Pentru un barbat e extraordinar de greu sa se gandeasca la faptul ca un alt barbat a avut „femeia lui”. E instinctul ala de mascul. Femeile in schimb se gandesc ce a avut respectiva, daca  a fost mai frumoasa, mai nu stiu cum… framantari din astea feminine. E mult mai apasator pentru un barbat gandul asta.

Eu una nu fac un capat de tara din inselat. Din partea lui. Nu ma afecteaza atat de tare atata timp cat se poarat frumos cu mine, imi da atentia necesara si ramane langa mine. Alegerea lui e clara in acest context. Asta nu inseamna insa ca sunt de acord. Sunt doar realista, stiu ca exista la un moment dat rutina, stiu ca nu e totul roz intr-o relatie insa mai stiu ca daca exista vointa si intelegere, fara orgolii exagerate totul se termina frumos. Fiecare are nevoie de libertatea lui, cu atat mai mult barbatii. Cat despre gelozie, nici nu poate fi vorba, e o pierdere de timp si de celule nervoase sa stai sa te framanti in legatura cu niste lucruri pe care, daca stai bine sa te gandesti, uneori chiar nu le poti evita.

Asa ca eu conchid ca daca neaparat vrei sa inseli fa-o cu cap si foarte mare discretie (asta pentru masculii cu libido ridicat),  iar (pentru femei, amatoare de hartii) daca nu esti multumita de situatia financiara a partenerului tau, trimite o poza la „fata de la pagina x” si sigur va sari un magnat cu banii pe tine, ca deh!, nu se vede in poze ce desteapta esti.