Posts Tagged ‘viata’

prejudecataTu care arati cu degetul, care nu ai alta preocupare decat de a pune etichete, fa-ti o introspectiva, sa vedem cat esti de bun. Aseaza-te si tu sub lupa asta necrutatoare a prejudecatilor si vezi ce simti, vezi cum ti se pare si poate data viitoare cand o sa alegi sa judeci te vei gandi mai bine.

Pentru ca daca eu aleg sa fac un lucru inseamna ca ma face fericita, pentru ca nimeni nu-mi poate spune ce sa fac si ce nu, ce sa simt si ce nu, cum sau cat. Si sunt satula de ipocrizia asta generala, de asa-zisele „reguli”, ce e bine sau nu sa faci. Atat timp cat deciziile mele nu afecteaza pe nimeni sunt libera sa fac ce imi trece prin cap. Pentru ca viata mea are un traseu bine stabilit, iar restul stau si asista la ea. As putea sa plec urechea la ce spuneti si sa schimb traseul acesta, sa-mi schimb modul de a gandi sau perspectivele dar ar insemna sa ma refuz pe mine si sa va ascult pe voi. As face si eu parte din aceasta mare turma de frustrati.

Pentru ca trebuie sa iti vezi de treburile tale, pentru ca preocupandu-te prea mult de ceea ce este in jur, uiti esentialul, pe tine. Stand tot timpul si analizand pe altii, stabilind pentru ei ce e bine si ce nu, nu te face decat sa ratezi ce se intampla cu tine. Si te asigur ca nu esti mai bun decat cel pe care il judeci, te asigur ca ai facut la fel de multe greseli ca si el .

E ciudat cum noi intre noi ne stabilim aceste bariere, cum ne punem bete in roate si cel mai important, cat ne plac clevetirile astea despre unu’ si altu’: „Ai auzit ce-a facut X?”. Si pun pariu ca X nu a facut nimic asa iesit din comun, dar exista placerea asta grotesca de a improsca cu noroi pe cel de langa tine, satisfactia asta obscena oferita de barfa.

O sa ziceti ca e un cliseu, si intr-adevar este, dar viata e scurta; preocupandu-ne tot timpul de „capra vecinului” inseamna sa ratam propria noastra persoana. Facand parte din turma asta condusa de „asa da, asa nu” nu facem decat sa ne plafonam. Pentru ca eu ca persoana ma pot dezvolta pe 1000 de planuri, sunt complexa, sunt polivalenta si poate prejudecatile astea ale voastre ma cenzureaza si ma impiedica sa-mi dezvolt personalitatea. Pentru ca toate actiunile mele trebuie sa includa acest factor „ce-o sa zica lumea”.

Si daca ceilalti nu sunt de acord cu ceea ce fac, ce sunt, ce gandesc, ce/cum iubesc, ce simt de ce ar trebui sa ma intereseze. De ce ar trebui sa fac toate aceste lucruri dupa regulile lor nescrise. De ce sa imi fie rusine cu mine? Pentru ca nu urmaresc tiparul tau? De ce eu sa fiu complexata de cineva ca tine, cand poate sunt de o mie de ori mai buna. Si mai ales de ce judeci fara sa stii cu cine ai de-a face, cu ce fel de om. Poate daca ai asculta mai mult ai vedea dincolo de aparente.

Traiesc cum vreau pentru ca asta ma face vie, Spun ce vreau pentru ca Dumnezeu a pus in esenta omului Cuvantul, Iubesc cum/cat/ce vreau pentru ca sufletul trebuie hranit!

Lumea mea…

Posted: 9 Octombrie 2009 in Random
Etichete:, , , , , , ,

Haide intra in lumea mea. Stiu, esti curios. Curios sa vezi parerile mele, felul in care eu percep diferite lucruri, pentru ca ai uitat cum a fost. Intra in lumea mea pentru ca e atat de diferita.

Pentru ca mie imi place sa vad tot ce e mai frumos, pentru ca eu sunt optimist si nimic nu pare sa ma sperie, inca. Pentru ca eu sunt nevinovat si nu am ajuns inca sa schimb ceva in lumea asta. Nu am ajuns inca sa fac rau. Si ma chinui sa fac o lume mai frumoasa din ramasitele voastre. Pentru ca voi ati crescut si ati stricat, ati neglijat, ati uratit.

Pentru ca nu mi-ati dat sansa sa vad unele locuri, pentru ca ati rarit umbra pamantului si ati ucis viata de pe suprafata lui. Pentru ca ati stricat apele si aerul. Pentru ca eu acum trebuie sa am grija la fiecare pas de capcanele voastre. Si vad din ce in ce mai mult nisip si soarele nu e doar cald, e imens de fierbinte. Trebuie sa ma feresc…trebuie sa ma feresc de voi in primul rand, pentru ca nu va pot opri.

Distrugeti si urati pe cei asemenea voua si in calea voastra iarba, padurea, animalele, speranta. Pentru ca voi faceti cel mai mult rau, pentru ca nu va pasa decat de voi. Pentru ca eu, care ma nasc acum, ma bucur din ce in ce mai putin de ce exista in jurul meu. Pentru ca eu ma nasc in zgarie-nori fara oxigen sau in desertul arzator sau in tristetea ruinelor. Pentru ca intr-o buna zi nici imaginatia mea n-o sa mai aiba putere sa deseneze asa frumos ceea ce vad.

Pentru ca traiesc mai putin, pentru ca apuc sa vad doar in carti unele lucruri, pentru ca si cartile au devenit nefolositoare. Si la un moment dat acoperisul lumii mele se sparge intr-un loc si crapatura se extinde incet incet pana vad cu adevarat totul. Pentru ca voi creati spartura aia… si timpul.

Dar ma gandesc ca probabil o sa mor de foame sau de deshidratare, sau vreo bomba fabricata de voi imi va curma existenta, sau vreun gaz, sau virus pe care tot voi le creati. Pentru ca scopurile voastre nu mai sunt bune si ce altii au descoperit pentru a face un bine voi transformati in ce-i mai rau. Pentru ca va luptati pentru o suprematie imaginara si muriti in mizerie fara sa fi vazut vreodata frumosul din lumea asta. Pentru ca sunteti ocupati sa mergeti printre beton si sticla, printre bani si interese… lingusitori, posaci.

Ai vazut si tu candva lumea prin ochii mei, prin ochi de copil… dar ai crescut si ai uitat…child2-thumb