Posts Tagged ‘women’

Femei, femei…

Posted: 8 Ianuarie 2010 in Random
Etichete:, , , , , , ,

Statutul femeii. Hmmm… Si astazi destul de incert, desi femeile au patruns in toate domeniile, in tot ceea ce inainte era destinat doar barbatilor. Am reusit sa ne castigam dreptul la egalitate insa nu este in totalitate respectat. Mai e ceva de munca.

Desigur o egalitate totala nu exista, pentru ca in primul rand sunt lucruri pe care doar barbatii le-ar putea face si invers. Pana la urma insa fuziunea asta s-a facut pana la cele mai neasteptate niveluri. Vedem in ziua de azi femei care practica meserii foarte riscante demonstrand ca pana la urma nu e nimic ce barbatii pot face si noi nu.

Insa nu vreau sa vorbesc despre ce pot face barbatii si ce pot face femeile. Vreau sa vorbesc despre statutul femeii din ziua de azi. Femeia din ziua de azi trebuie sa fie puternica, trebuie sa isi doreasca mai mult. A evoluat mult si statul la cratita nu o mai reprezinta. O femeie cu adevarat puternica si independenta stie sa le imbine pe toate. Nu zic sa fie o carierista convinsa si sa neglijeze viata personala. O femeie trebuie sa gaseasca un echilibru intre a reusi pe plan profesional cat si pe plan personal. Adica sa fie buna si la birou si la bucatarie.

Oricum femeia este pilonul principal. De ce? Pai avem „n” avantaje: ne maturizam mai repede, avem un simt al responsabilitatii mult mai dezvoltat, suntem polivalente, facem copii (nu singure, normal) si pe langa asta facem o gama diversificata de lucruri. Le stiti si voi baieti. Nu suntem delasatoare ca voi. Uitati-va la mamele voastre, cum au zilnic grija de voi, de casa, se mai duc si la serviciu, mai au grija si de tatal vostru. Acum raspundeti voi. De cine depindeti mai mult?

Femeia din ziua de azi nu trebuie sa ceara, trebuie sa obtina ea. Cerand, arata ca e vulnerabila, incapabila sa obtina un  lucru. Si exista acea categorie de femei cu care eu nu sunt deloc de acord. Materialistele. Care aleg sa ceara, care aleg sa nu obtina prin propriile forte. Si imi veti zice ceva de genul „bravo lor, sunt destepte”. DA? Majoritatea nu au doi neuroni si nu deschid gura decat ca sa respire. E parerea mea, stiu ca nu pot sa multumesc pe toata lumea. In opinia mea o femeie desteapta e cea care reuseste sa obtina, care are o satisfactie ajungand undeva sus nu culcandu-se cu mai stiu eu ce barbati trecuti de a doua tinerete, ci prin forte proprii.

Eu ma gandesc asa: de ce naiba sa accept sa ma injoseasca un dobitoc, de ce sa aleg sa se poarte urat cu mine, de ce sa aleg sa fiu nefericita si scarbita de un magnat de 70 de ani cand pot sa muncesc. Am doua maini, doua picioare, sunt chiar functionala. Bine, diferenta e ca am mai mult de doi neuroni; nu ca ma laud, pur si simplu boticul roz si aspectul de papusa gonflabila nu sunt atuurile mele.

Si parca vad cateva guri rele pe aici intrebandu-ma: „Daca avantajele tale ar fi fost astea (aka boticul si aspectul superficial)?” Si zic simplu, daca ar fi fost astea n-as mai fi scris aici, n-as mai fi muncit de la 19 ani si probabil as fi fost vreun copil de bani gata. As fi trait in lumea mea de plastic bucurandu-ma la placerile materiale ale vietii. Si ma veti intreba iarasi, zeflemitor: „N-ar fi fost mai bine?” Si v-as raspunde sincer ca ar fi fost bine daca as fi avut si minte, altminteri nici nu incape discutie. E pur si simplu convingerea mea. Cred in puterea de convingere a femeii si nu trebuie sa arate ca o papusa Barbie ca sa traiasca bine. Mai ales ca papusile Barbie nu prea stiu de nici unele.

Pana la urma nu blamez, nu intelegeti gresit, doar ca nu specimenele de mai sus fac cinste sexului nostru. Si apropo este „sexul frumos” nu „sexul slab”. Cred in adaptabilitatea unei femei in cele mai diferite situatii, in puterea acesteia de a se dezvolta pe mult mai multe planuri, de a nu se rezuma la o singura caracteristica. Cred in complexitate.

O femeie nu trebuie sa creada in bariere, in limite. Trebuie sa se ridice, sa evolueze si ca profesie si ca mama si ca sotie. Sa multumeasca si sa fie multumita pe toate planurile. Sa fie ambitioasa, sa nu se lase calcata in picioare, sa nu accepte jigniri din partea unui barbat fie ca ii este sef, sot, etc. Suntem egali si nu trebuie sa aud cum ma injoseste „sexul puternic” (cica). Asa ca nu ne faceti curve din orice pentru ca va simtiti bine cu noi si daca noi nu avem un omonim pentru cuvantul acesta nu inseamna ca aveti mai multe drepturi.

Sunt constienta ca parerile vor fi impartite mai ales legat de subiectul materialistelor. V-am zis doar ca nu sunt de acord, nu ca le blamez. Fiecare face ce vrea pana la urma. Imi vin cateva exemple in minte totusi si ma umfla rasul, dar ma abtin sa detaliez, ar insemna sa scriu toata ziua. Oricum nu merita atata atentie.

Per total, vreau sa fac ceva cu viata mea, sa nu fiu redusa la statutul de obiect de pus in vitrina sa se astearna praful aiurea, sa nu fiu redusa la o simpla imagine sau la tacere. Vreau sa am satisfactia reusitei, sa ma uit inapoi pe la 30 de ani si sa vad ca am reusit ceva. Sa am o famile frumoasa langa mine si nu un dinozaur cu aparat respirator. Banii nu pot cumpara fericire, nu pot cumpara dragoste, nu pot cumpara respectul de sine, sanatatea si multe alte valori de care ar trebui sa fim mult mai constienti. Si nu, nu sunt cea care da cu pietre si nici nu sunt un exemplu iar ce am scris aici e pur orientativ si nu imperativ.

Respect! 😀

Anunțuri

Pentru ca nu am decat un singur lucru de spus: „M-am saturat!”

Barbatii se plang ca nu ne inteleg, dar pe ei cine mama naibii ii intelege. Cu toate toanele, cu toata nehotararea lor, cu incapabilitatea de a se maturiza vreodata complet, cu nesimtirea aferenta. Haideti nu incercati sa spuneti ca nu sunt toti la fel, ca exista si gentlemani perfecti, bla bla. Va spun eu sunt exceptii, dar sunt atat de rari si de casatoriti incat arareori sau deloc ii descoperi. In rest, o apa si-un pamant.

Nu sunt niciodata multumiti de noi. Pai da frate, niciodata nu va convine nimic. Trebuie sa fim mereu ca scoase din cutie, in mare parte vreti sa ne facem blonde ca vi se pare voua ca sunteti mai barbati daca suntem noi blonde (si apropo, e un mit ala ca blondele se excita mai mult), nu prea aveti rabdare cu noi, nici la preludiu, nici la cumparaturi, nici la baie, etc. Daca am face toate lucrurile astea atunci cand pocniti voi din degete, ar fi ideal, nu?

Si ce nu suport, dar nu suport de nici o culoare, e faptul ca atunci cand, vorba aia, vi se scoala, faceti femeile „tarfe, curve, etc” din orice. Gata, ati pus eticheta. Daca femeia e indrazneata, descurcareata, are initiativa si e deschisa dorintelor voastre perverse (si chiar nu o zic intr-un sens rau) nu va place, ca cica femeia e versata dom’le. Dar te-a facut sa te simti bine, nu? Atunci inchide naibii gura si deschide-ti creieru’ ala (pe care intre noi fie vorba, voi barbatii, il folositi intr-un procent mult mai mic decat noi) ca femeia aia si-a dat interesul ca tu sa te simti bine. Si noi nu prea primim intotdeauna atentia necesara, dar, ca de obicei, lasam de la noi. Si tot noi suntem „steoarfe” draga.

Daca stam ca mutele si nu ne implicam si nu participam activ la actiune iarasi nu e bine, ca cica suntem „scanduri”. Pai pana la urma ce vreti, fratilor? Daca e alba vreti neagra, daca e neagra vreti alba. Si sunt atatea femei care se multumesc cu putin, care stau cu vreun un dobitoc care nu le apreciaza, pentru ca il iubesc, sau mai rau, pentru ca el a fost primul, sau mai stiu eu ce motiv din asta pur feminin (care ma enerveaza la culme, ca a trecut vremea lor de mult) si se chinuie asa, pentru ca asa suntem inca invatate, din pacate.

Se plang, in plus, ca avem gura mare. Gresit! Avem vocabular. O femeie foloseste mult mai multe cuvinte decat un barbat, pentru simplul fapt ca stie mai multe. Exagerez, normal, insa sunt feminista, ce vreti?!

De fapt sunt atatea lucruri de care va plangeti, atatea nemultumiri. Ba ca nu stim sa facem mancare, ba ca am pus si noi cateva kilograme in plus, ba ca nu aveti sosete curate, ba ca nu v-am calcat nu stiu ce camasi, ba ca nu vrem sa mergem in vizita la mamele voastre (mereu!), ba ca ne plimbam prin fata televizorului cand va uitati la meci, etc. Sunt atatea! Sunteti stresanti! Ca sa nu mai vorbesc de badaranii care reproseaza faptul ca femeile sunt cheltuitoare dom’le, ca te lasa lefter. Eh, nu e chiar asa, pentru ca noi suntem mai mature decat voi, avem un sentiment mai accentuat al caminului, avem un simt al responsabilitatii mai ascutit si in general muncim pentru ceea ce vrem sa avem. Nu vorbesc de exceptii, din nou…

Oricum, cert e ca nemultumirea vine din ambele parti. Si pana la urma razboiul asta al sexelor anima spiritele. Sa nu credeti ca am cazut la pace. Nu! Bunul simt al nostru si diplomatia sunt armele noastre redutabile. Sa nu mai vorbim de rabdare.

Pana la urma, trebuie sa recunoasteti ca putini dintre voi se descurca in lipsa unei prezente feminine. Cu greu va desprindeti de imaginea mamei (si de mancarea facuta de ea) si apoi va doriti pe cineva care sa continue sa abia grija de voi. Asta e adevarul. Oricat de nemultumiti ati fi, simtiti nevoia acuta de fi dadaciti. Acum ganditi-va la noi. Noi ne intretinem singure, ca doar nu ne spalati voi sosetele sau ne faceti de mancare (da, stiu, unii dintre voi fac si mancare, dar iar nu am nici un chef sa vorbesc despre exceptii), facem cumparaturi, etc. Am avea nevoie de voi doar pentru…stiti voi. Asta daca ar fi asa simplu.

Desigur sunt ironica, exagerez si asa mai departe. Pentru ca nu am gasit inca „masculul” care sa se incadreze in tipar. Tiparul meu. Si astia pe care i-am intalnit pana acum m-au determinat sa fiu asa „misogina impotriva barbatilor”.103

🙂