Nu am mai scris pe acest blog de 1 an si 27 de zile :)). Multe s-au schimbat de atunci. Citesc unele posturi si zambesc asa cum face orice om cand revede lucruri din trecutul sau. Zambesc pentru ca scriam din suflet si lasam aici tot ce nu imi mai incapea in suflet. Blog de fata ar zice unii. Nimic neadevarat. Fetele sunt mai „simtitoare” cum s-ar zice. Si a fost terapie.
Aceleasi subiecte… trairi, oameni, pareri si nimeni nu se poate opune. Asta e farmecul. Si chiar daca s-ar opune am dreptul la exprimare si am dreptul de a o face in felul meu.
Tot acest timp care a trecut si prin care am trecut a schimbat multe. Am trait multe si traiesc multe. Voi trai si mai multe dar am decis sa las lucrurile in voia lor. E mult mai bine, e mult mai relaxant.
S-au schimbat oamenii printre care traiesc si am invatat o multime de lucruri noi. Din fericire am invatat sa nu deschid gura cand nu trebuie. De fiecare data cand ma aventurez si mai fac vreo confesiune sau mai dezbat vreun subiect are loc cate o drama asa ca am decis sa nu ma complic. Las oamenii sa faca ce vor dar ei uneori nu ma lasa pe mine sa fac acelasi lucru. Pacat.
Unii se asteapta sa tratez anumite persoane diferit, unii se asteapta sa imi exprim parerile despre ei, despre ce fac, despre ce ar putea face, despre cum arata, etc. Prefer sa tac. De fiecare data cand ma las convinsa sa spun ceva cuvintele imi sunt rastalmacite in asa fel incat imi pare nespus de rau ca am facut-o. Imi displac cautatorii de senzational. Imi displac cei ce traiesc pentru a despica vietile altora. Imi displac cei ce judeca prematur situatii si persoane. Totusi ii accept.
Accept ce mie nu mi-a fost acceptat. Faptul ca suntem diferiti. Nu vreau sa dau dovada de vreo subita iluminare sau intelepciune. Din lucrurile pe care le fac reiese intotdeauna opusul.
Dar atunci cand vreau sa FAC ceva nu am nevoie de parerile nimanui. Atunci cand deja am FACUT ceva nu vreau sa ascult opiniile pro sau contra. Ce e facut e bun facut si nu poate fi desfacut. Stiu care sunt consecintele faptelor mele si nu vreau sa ascult ce altii imi spun manati de cu totul alte sentimente. Ce VOI FACE este la fel de subiectiv. Nu sunt greselile nimanui, doar ale mele si atata timp cat nu intervin in treburile altora pot sa continuu. E simplu nu?
Normal ca imi doresc sa nu fi spus/facut unele lucruri dar e inutil sa dezgrop mortii, sa pastrez regretele. Si o sa ma ghidez dupa aceleasi principii. Nu trebuie sa dau socoteala unde ma duc, ce fac sau de ce am o stare proasta.
Traiesc asa cum vreau.
That's Not My Name 