Pretenia :))

Posted: 2 Februarie 2010 in Funny me
Etichete:, , , , , , ,

M-a apostrofat un prieten ca nu-i dau material sa citeasca seara. Dupa un dus fierbinte m-am decis sa scriu ceva. De obicei ma feresc sa scriu doar de umplutura, desi recunosc ca am scris de cateva ori ce am simtit pe moment si nu consider ca a fost ceva extrem de interesant. Iarasi recunosc ca nu scriu despre cine stie ce subiecte, demne de un teribil interes. Oricum sunt exigenta, mai ales cu mine. Si uite asa am facut o introducere egala cu o aberatie. Ma pricep, stiu.

Avand in vedere ca sunt intr-o stare buna o sa scriu despre un subiect apreciat de mine. Prietenia. Fara nici o suparare pentru vreunul dintre prietenii mei, primul mentionat va fi fratele meu. Genialul de frati-miu mai bine zis. Daca nu aveam un astfel de frate eram cu siguranta mult mai trista. Pe langa faptul ca m-a invatat multe prostii, mi-a pus prima tigara in gura (ca deh, doar e frati-miu), mi-a indus o gramada de cuvinte obscen de haioase in vocabular, etc (chestii din astea fratesti), el inseamna pentru mine ceea ce nimeni nu va insemna vreodata.

Daca ar fi sa detaliez fiecare bucurie, fiecare traznaie, fiecare discutie, fiecare sentiment pe care mi l-a inspirat ar insemna sa scriu aici fara sa ma opresc inca vreo 22 de ani. Cert e ca suntem foarte apropiati si ne putem spune orice. Nu exagerez cu absolut nimic. Am crescut separat si cea mai lunga perioada petrecuta impreuna este de 9 luni si continua. Abia acum un an am inceput sa locuim impreuna si desi suntem, cum e de asteptat, personalitati diferite, pana acum ne intelegem foarte bine. El e familia mea, in cel mai adevarat sens al cuvantului. Multi ne spun ca nu au mai vazut o asemenea relatie, iar asta nu face decat sa ma bucure enorm. Ar fi atatea de spus despre omul asta, iar mie mi se pare ca aici nu am scris nici macar esentialul. Oricum cateva momente petrecute alaturi de noi doi vor convinge pe oricine. Nu pot incheia decat mentionand faptul ca il iubesc extraordinar de mult.

Avand in vedere ca nu am crescut alaturi de fratele meu, evident am o persoana cu care mi-am petrecut copilaria si cu care inca pastrez o relatie extraordinara dupa atata amar de vreme. Este vorba despre prietena, fina, colega, confidenta, colega de banca, celebra Ene, G-la, etc. (avem noi mai multe apelative dar le pastrez pentru noi). Si nu vreau decat sa mentionez ceva ce voi tine minte mereu: visele noastre; sa plecam de acolo, sa ajungem in Bucuresti, sa mergem la facultate, sa continuam prietenia noastra asa cum vrem noi. Am vorbit despre asta si am avut sentimentul ala al reusite. A fost ceva de genul: „Uite ca am ajuns si in Bucuresti, suntem si la facultate si suntem inca prietene”. Ce avem noi este un fel de casnicie. Nu cred sa ne fi certat vreodata serios, sau sa fi fost invidoase, egoiste, prefacute una fata de cealalta. Suntem foarte diferite, insa cred ca asta e reteta succesului. Ea poate sa confirme. Eu sunt cu gura mare, cu nebunia aferenta iar ea e opusul (opusul insemnand nebunia ascunsa, insa existenta). Exact cum zice si ea: „D-aia ne intelegem noi bine!” Nu pot sa zic decat „Go Eneeeeeeeee!”

Urmatoarea figura ce mi-a marcat existenta se numeste Pop, si am cunoscut-o prin intermediul tovarasei de mai sus. Era vara, inainte sa incepem liceul iar la inceput mi s-a parut cam ciudatica. Va spun sincer ca asta o face unica. Sunt atatea lucruri de spus despre ea, dar cu care ea nu ar fi de acord, incat ma abtin. Cert e ca am locuit impreuna un an si ceva si pot sa spun cu mana pe inima ca are o imaginatie fantastica. Oh da! Stie ea ce zic. Este un dezastru in bucatarie (imi pare rau dar asta m-a marcat), dar am convietuit atat de bine impreuna si mi-e tare dor de perioada aia. E departe acum (suna cam tragic) dar se va intoarce ea cu tot cu bretonul ei frantuzesc, cu tot cu naturaletea cu care trateaza absolut orice subiect. Si parca o vad stand in fata mea si intrebandu-ma „Ce ne mai povestesti, Por?”, desi ea ar trebui sa inceapa sa indruge verzi si uscate despre ce a facut cat a fost plecata, sau pur si simplu despre ea. Dar asta este Poponauta noastra, nu? D-aia o iubim noi!

In cercul asta restrans de nebune care este (vorba unui clasic in viata) face parte si Pes. Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Alaturi de Ene intru in curtea liceului iar langa stejar o fata tunsa scurt (o freza unica fie vorba intre noi), cu ochii mari, albastri (vezi fata ce boem te descriu) ne intampina. Atunci am cunoscut-o si nu prea parea incantata de mine (recunoaste!). Mi-a luat destul de mult sa ajung la inima ei (da, ma stie ea ca sunt sucita). Nu prea gusta ea glumele mele si o ardea numai cu Pop (la ele e ceva in genul eu si Ene). Da da, a fost cam neprietenoasa la inceput, dar cu timpul s-a adaptat cu gura mea mare si obligata de faptul (zic si eu nu altceva) ca statea in banca din spatele meu. Oricum, usor usor am vorbit noi mai multe si a inceput sa se obisnuiasca cu mine, nu ca ea ar fi atat de linistita precum pare (e calmul in persoana). Dar ne cunoastem noi, nu-i problema. Trebuie neaparat sa mentionez ceva despre Pes: moare dupa copii (nu in sensul ala rau, desigur). Si e la medicina. O iubim in special pentru gropitele alea din obraji!

Si acum vine partea mai grea. Despre cineva nu atat de actual. In prezent este doar urma a ceea ce a fost. Si vorbesc despre Iuliana (a se observa tonul formal). Candva facea parte din acest restrans (si de ce nu select si intelectual) dar in ultima vreme (ceva mai mult chiar) s-a cam indepartat si aici vorbesc in numele meu si imi asum orice scriu. Pentru mine asta s-a intamplat, s-a indepartat iar incercarile mele (putine, recunosc) nu au avut un impact prea mare. Oricum au fost vremuri frumoase si peste care nu as fi putut trece.

Am incercat sa conturez cat mai amuzant totul, nu stiu daca mi-a reusit dar stiti si voi fetelor ca sunteti mult mai mult decat cateva randuri pe un amarat de blog (a fost tare asta, nu?). Sper sa va amuzati si voi alaturi de mine. Atat am putut si eu.

Anunțuri
Comentarii
  1. bibelou spune:

    Esti norocoasa ca ai prieteni buni. Nu multi se pot mandri cu asa ceva. Si eu sunt una dintre norocoase la capitoul asta ;)) nu am multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt de nadejde 🙂

  2. JaneDoe spune:

    pai nu conteaza numarul pana la urma, nu. conteaza calitatea. ma bucur extraordinar de mult ca ii cunosc pe oamenii astia 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s