La multi ani!

Posted: 3 Ianuarie 2011 in Random
Etichete:, , , , ,

In primul rand LA MULTI ANI! si chiar o zic cu gura pana la urechi. Sunt in mare forma zilele astea pentru ca am fost mai mult pe drumuri. Un lucru foarte bun pentru psihicul meu dornic de munca. Nu de alta dar cand nu am ce sa fac, o ia razna. Se deterioreaza :).

Am inceput anul, in primul rand, in cea mai placuta companie si cu o dispozitie de zile mari. Prietenele mele cele mai bune sunt „vinovate” de acest lucru si pentru asta tin sa le multumesc. Am avut o noapte mai mult decat agreabila si care va ramane in amintirea noastra, pe langa multe alte evenimente petrecute impreuna. Am cele mai bune prietene din lume, asta v-o spun sincer!!!

Dupa ce am dormit vreo 3 ore mi-am luat talpasita la aeroport, insotita de frati-miu si de fete (doua dintre ele). Nu-mi plac despartirile, ma fac sa ma simt ca la inmormantare (scuze pentru exprimarea macabra). De obicei, sau, ma rog, in trecut, deveneam foarte emotiva in preajma unor evenimente importante. Eram oricum mult mai emotiva decat acum. Acum pur si simplu m-am trezit in aeroport, dupa 3 luni de asteptare, fara absolut nici un sentiment, ca un robot. De obicei nu pot dormi noaptea, imi fac milioane de ganduri, de grijji, chestii din astea. In ultima saptamana, insa, am dormit bustean si am fost perfect normala. Cum ziceam si in alte posturi, m-am robotizat. O sa ajung sa fiu impasibila la orice.

In fine, mi-am luat la revedere si nici macar atunci cand am ajuns in avion nu aveam nimic. E un pic aiurea sa nu ai emotii atunci cand te astepti sa ai :). Imi place sa zbor, decolarea e preferata mea, ma face sa zambesc, pe bune. E o senzatie mereu noua. Am ajuns cu ceva peripetii si cu ceva turbulente la destinatie, mai devreme chiar, si spre surprinderea mea nu ma astepta nimeni. Asta dupa ce era sa raman pe Heathrow si sa pierd zborul spre Manchester. Ma rog, am incercat sa nu ma panichez si a mers din nou :). Pur si simplu ma gandeam ca nu mi se poate intampla mie si ca totul va fi in regula. M-am asezat si dintr-o data s-au ivit oamenii, am mers fericiti spre casa si s-a rezolvat tot. Ma asteptam sa fie mai complicat sa pleci intr-o tara straina si sa mearga totul perfect. Nu aveam aproape nici un fel de garantie, nimic. Oricum ar fi e un happy-end la toate intamplarile din ultimele 24 de ore si asta ma face sa fiu si mai relaxata.

Voi locui in casa cu niste oameni pe care ieri i-am vazut pentru prima data in viata mea. Cam cat de ciudat suna asta?! Si sunt asa deschisi, li se pare un lucru asa normal. E uimitoare mentalitatea asta a lor. Pe noi asta ne strica, mentalitatea de rahat. Asta ne duce pe toti in jos. Suntem invatati cu atatea prejudecati, cu atatea prostii incat uitam sa mai traim, sa mai iubim, sa mai avem incredere. Altii stiu sa traiasca mult mai frumos decat noi, cu mult mai multa relaxare. Noi ne crispam din orice.

Am plecat pentru a face o schimbare majora. Si pentru bani, de ce sa mint. Pentru ca nu mai vreau munca de birou. Pentru ca nu ma pot dezvolta ca make-up artist aici (tara pilelor si descurajarii initiativelor). Pentru ca m-am saturat sa am tot felul de oameni inchistati in jurul meu. Pentru ca nu mai gasesc pe nimeni interesant cu care sa ai ce sa vorbesti. Pentru ca nu am radacini. Pentru ca imi place Anglia. Pentru ca imi place cu avionul. Pentru ca imi plac copii. Pentru ca visez si sper. Pentru ca am curaj. Pentru ca nu iubesc. Pentru ca vreau sa uit si sa fiu uitata. Pentru ca vreau sa ma pierd de tot in multime, sa nu ma cunoasca nimeni, sa merg pe strada perfect anonima, sa fiu in umbra. Pentru ca vreau sa mi se faca dor. Pentru ca as vrea sa raman aici. Pentru ca am nevoie sa fac parte dintr-o familie. Si as putea continua…

N-am lasat nimic in urma. Nu ma refer la oameni, ci la realizari. Tot ce-am muncit a fost degeaba. Nimic strans, totul risipit, nimic concret, totul nesigur. Asa ca merit o frumoasa vacanta de 1 an. Asta o sa fie, un fel de vacanta in familie :).

As fi vrut sa pot sa reusesc acasa, sa nu fiu nevoita sa plec, sa nu intampin atatea obstacole. Dar uneori pur si simplu trebuie sa pleci si chiar am simtit asta. Mi s-a pus totul impotriva deodata… In fine, acum nu pot decat sa ma bucur de noile mele impresii, nu are rost sa comentez ce-a fost,  nu pot sa ma gandesc decat la ce va fi de acum inainte. Si sunt chiar entuziasmata!!! Orice ar fi, e o experienta.

P.S. As fi vrut sa te mai vad o data! 😉

Anunțuri
Comentarii
  1. Cristi spune:

    hai, lasa dreq filosofiile astea si recunoaste ca deja iti e dor de tara:P
    Doamne, tare as fi vrut sa il vad pe Voda cum merge elde dimineata pe 1 ianuarie la aeroport:)))))

  2. JaneDoe spune:

    nu imi e cristi, pe bune! si frati-miu era chiar bine sambata dimineata… zici ca era viu :)) hai te pup… yala cristia yala

  3. Cristi spune:

    puii mei, ai zis ca daca pleci in Anglia o sa scrii mai mult. Tot doua posturi pe luna vrei sa bagi? o sa ajungi ca mine:D ca si eu scriu pe blog din an in paste:D dar il repornesc, stai sa vezi

  4. JaneDoe spune:

    o sa scriu mai Cristi doar ca blogul asta e scris in stari de deprimare si acum nu prea mai sunt deprimata :))). Trebuie sa fiu jalnica pentru a crea aici 😛

    ma rog, in stare calma scriu normal, mult prea normal si asta ma enerveaza 😀

  5. Masaj erotic spune:

    Am citit ceea ce este scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  6. JaneDoe spune:

    mersi masaj erotic :*

  7. Cristiana spune:

    Ma bucur sa aud ca ai plecat! Nu mai citisem de mult blogul tau ..acum am vazut! Cam din aceleasi motive am plecat si eu…Ca si tine am inceput sa locuiesc in casa cu niste persoane pe care atunci le vedeam prima data in viata mea , dar care mi au devenit adevarate prietene. Dorul de casa ma apuca de foarte multe ori , mai ales k de sarbatori nu am putut fi acasa. Avantajul meseriei mele e ca ma plimb mult…ajung tot timpul in locuri noi si astel mai uit de doruri, dar pot sa spun ca oricati bani as face acum golul din inima nu se umple niciodata! Bucura te de aceasa experienta…ne ajuta sa ne descoperim pe noi ca oameni! multa bafta! te pup

  8. JaneDoe spune:

    mersiiii mult de tot Cris. Ma bucur ca esti bine… Sincer, mie nu mi-e dor de casa, mi-e dor de cateva persoane dar pot sa spun ca simt un dor acut. M-am integrat atat de bine incat imi este suficient, nu-mi doresc sa revin, imi doresc sa revad… dar stiu ca prietenii raman, chiar raman. Eu as cam vrea sa raman pe aici. Te pup si multumesc, bafta si tie si sper sa iti fie cat mai bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s